Dragostea mea, Sarmizegetusa Regia! Partea a II-a

Povesteam de curând care este motivul pentru care îmi place să descopăr România mea frumoasă! Se numește Sarmizegetusa Regia și povestea ei începe aici!

Doar liniștea ieșea de peste tot. Ne-am oprit o secundă în fața intrării în cetate. O spărtură în zid, mai exact, asta era toată poarta prin care te întorceai înapoi în timp, până în antichitate. Nici nu-mi trebuia mai mult. Mi-am trecut degetele pe zidurile acelea. Le-am atins, le-am simțit, le-am cercetat cu ochii sufletului. Eram doar eu, față în față cu munca unui meșter priceput, de acum 2000 de ani. Și dacă, mai devreme nu puteam descrie senzația pe care o ai când te întorci, după multă vreme acasă, cum oare să povestesc în cuvinte despre cum ți se zbate inima în piept ca nebuna, încercând să o ia înaintea pașilor?

Iar pașii mergeau domol, molcom, nu ca apa aceea a Sargeției care alerga în aval, pășeau încet pe pământul acela, de parcă le era teamă să nu strivească trecutul. Drumul de la poartă, printre copaci, până la Zona Sacră nu este foarte lung. Inima alerga, pașii încetineau, ochii hămesiți, nu mai aveau răbdare. Apoi, ca într-un basm, cortina s-a ridicat! Copacii s-au terminat, și-au ridicat poalele, lăsând loc unor terase, unui luminiș plin de temple, roți de piatră, cercuri de trunchiuri și geometrii exacte.

Am încremenit locului, în vreme ce inima se adăpa prin foamea ochilor. Preț de clipe am uitat să respir, să clipesc, să fiu. Priveam tot ce mi se arăta aievea în fața ochilor și nu credeam că e real. Nu semăna cu nimic din ce-aș fi putut vedea vreodată în fotografii sau documentare, la acea vreme!

După un timp mi-am făcut curaj să pășesc, desculță, prin iarba aceea mătăsoasă. Rând pe rând, sanctuarele mă primeau printre coloanele acelea, printre plintele de andezit, lăsându-mă să le explorez în voie. Cel puțin, în dimineața aceea nu-și făcuseră apariția nici yoghinii, nici căutătorii de comori, nici toți ceilalți care făceau tot felul de ritualuri cocoțați pe temple. Apoi l-am văzut!

Citește mai departe, aici!

Pentru mai multe foto, click aici: romaniasphotos.blogspot.com.

Țara Zarandului, la pas!

Unul dintre țelurile mele în viața asta e să călătoresc cât mai mult. Indiferent de destinația aleasă, eu cred că, o călătorie este, în primul rând o descoperire a sinelui. Orice drum poate fi și inițiatic și plin de revelații, atât timp cât te lași cuprins de magia lui.

Am descoperit asta de ceva ani, în drumurile mele prin țară. Curios, dar țara asta, în care trăim și tu și eu e plină de…alte țări. Ai observat? Țara Românească, Țara Moților, Țara Zarandului, Țara de Foc a Dobrogei și tot așa. Oamenii aceștia, amalgamul acesta etnic le-a format. Fiecare țară cu magia ei. Și cel mai fermecat moment în toată povestea asta este acela în care, nici nu simți că ai trecut dintr-o țară în alta. Nu sunt semne de avertizare. Nici afișe de bun venit. Pur și simplu treci, dintr-o parte în alta, fără pașaport. Păi în felul acesta, tot să călătorești, așa-i? Te invit să descoperim astfel, împreună, Țara din Țara Mea!

Una dintre țările din țara mea despre care nu am povestit până acum, decât în treacăt este vestita țară a Zarandului. Leagăn pentru Horia, Crișan, Avram Iancu și mulți alți oameni importanți ai istoriei noastre, această țară din România te ia prin surprindere încă de la intrarea în ea. Care intrare, vei spune? Păi cum care intrare? Aceea dinspre Deva, sau cea dinspre Arad, ori Alba, oricare intrare ai alege, tot surprins vei fi!


Cum spuneam, nu te întreabă nimeni de pașaport. Și nici nu te controlează la vreo vamă, să nu care cumva să transporți cine știe ce lucruri interzise. Dar nu pentru asta vei fi surprins ci, pentru că, la orice cotitură, după orice curbă, peisajul se schimbă. Acum vezi stânci colțuroase, învecinate cu calcarul Apusenilor, acum vezi pășuni întinse, sau drumuri tăiate șerpuit printre copaci înalți. Ți se taie răsuflarea la cât de frumoasă e Țara Zarandului și, mulți care trec prin ea nici măcar nu știu unde se află!

Citește mai departe, aici! 

Sursă Foto: romaniasphotos.blogspot.com

Dragostea mea, Sarmizegetusa Regia!

Nu mai e un secret pentru nimeni că îmi place țara aceasta și cutreieratul ei pe cărări. Și nici faptul că împărtășesc cu drag și cu alții, despre locurile prin care trec. Dar oare știți cui datorez eu toate acestea? Și știți cine mi-a sădit în sânge microbul numit, România? Suntem în 2003, în drum spre inima Ardealului!

O mână de oameni porneau pentru cinci zile într-o călătorie care, unora avea să le schimbe tot traseul vieții. Sau să îl modeleze. Eram pe drumuri de la șase dimineața, iar inima-mi nu mai avea răbdare. Îmi dorisem ani întregi să plec pe drumul acesta. De parcă ceva din interiorul meu știa dinainte că mă va defini în tot cea ce urma să fac de atunci înainte!

Destinația? Cetățile dacice din Munții Orăștie! Sună pompos, așa-i? Aproape academic de elevat. Vei vedea, pe parcurs, și de ce spun asta, și de ce, Sarmizegetusa Regia este cartea de vizită a fiecărui român!

Despre ea s-a scris enorm până acum. Și academic, și mistic și de călătorie. Dar n-am văzut prea multe scrieri care să povestească și altora ce anume înseamnă Sarmizegetusa Regia, la nivel personal. Și cum poate schimba viețile anumitor oameni, mai ales…

Primul popas către inima Daciei a fost la Sibiu. Și despre această mare iubire a mea, am mai scris. După o raită pe la turnuri, gelateria cu înghețată delicioasă amplasată chiar pe artera pietonală din centru, niscaiva magazine de suveniruri, am mers de-a dreptul spre Orăștioara de Sus. Ultimile aprovizionări au fost făcute chiar în Orăștie, pentru că urmau câteva zile petrecute chiar în mijlocul naturii, unde ciocolata, cutiile de suc și prăjiturile cresc mai greu. Foarte greu. Defapt…chiar deloc. Așadar, din centrul orașului, pe lângă impresionanta catedrală ortodoxă începe drumul spre o altfel de viață.

Nu știam pe atunci. Doar făceam ochii mari peste tot, încercând să înregistrez prin cotloanele minții, cât mai multe. Defapt, eu mă gândeam să țin minte drumul, dacă vreodată ar fi să mă mai întorc pe aici. Chiar nu știam atunci…

Citește mai departe, aici!

Pentru mai multe foto, click aici!