Muzeul Unirii, "Pofta ce-am Poftit"!


Exista un loc, in care istoria se scrie in fiecare zi. Exista oameni care in acel loc, continua o lucrare a unui mare Om! Acel loc se numeste Alba Iulia. Iar oamenii locului vorbesc in fiecare zi despre o Unire. A fost poate un vis. A fost o nazuita a unui conducator de care putini isi mai amintesc astazi in cuvinte mari. In scoli se spune despre el ca in realitate, "pofta ce-a poftit-o" nici n-a existat. Si asta pentru ca nu exista suficiente documente care sa ateste acest fapt!

Alba Iulia insa nu are nevoie de documente. Acolo vezi in fiecare zi oameni ce trec de poarta Catedralei Unirii, ridicand ochii spre cer. Poate se roaga lui Dumnezeu pentru ei. Dar cu siguranta ca printre acestia sunt si oameni care se roaga pentru Mihai.
Mai exista in locul acesta un muzeu. Un muzeu in care alti oameni, se zbat zi de zi sa aduca istoria in lumina. Exista sali impunatoare ce rostesc rugi inaltatoare despre fapte de arme. Exista o istorie cronologica, reconstituita pentru cei ca noi care vrem sa invatam despre trecut, altfel decat e prezentat in manuale.

La Alba Iulia istoria nu e deformata. Nu e trunchiata si, chiar daca uneori, Mihai priveste cu tristete peste oameni stie ca in orasul in care a unit o tara intreaga mai exista si oameni ce continua sa lupte pentru aceasta unire.
Ei bine, in acel muzeu, care poate nu degeaba poarta numele de Muzeul Unirii oamenii lupta cu trecerea timpului peste vestigii. Restaureaza carti, sapa pamantul si lipesc cioburi, intocmesc harti si refac cetati nu pentru ca orasul lor sa fie cel mai frumos, ci pentru ca lucrarea inceputa acum 410 ani de Mihai sa nu se piarda.

In acest muzeu daca ramai numai cateva clipe singur vei vedea cum trecutul rosteste taine. Deschide ochii si priveste vestigiile, priveste filele cartilor vechi dincolo de geamurile de sticla groase, unele datand chiar de la 1648, sau piesele de ceramica bizantina.


Priveste coifurile cruciatilor, sceptrele zoomorfe ale caror vechime sfideaza limitele vietii. Priveste cu ochii sufletului si monezile datand din secolul I, icoanele ridate de trecerea secolelor, portretul lui Mihai si ale celor care, peste veacuri au mai infaptuit o mare Unire.
Daca vei privi atent, daca vei sta in acele sali macar o jumatate de zi vei intelege de ce Alba Iulia nu are nevoie de documente pentru a demonstra telul lui Mihai. Vei intelege ca o Unire se face mai intai in suflete si mai apoi pe hartie. Vei sti cu siguranta ca niciun roman, indiferent de orasul in care se afla nu are nevoie de hartii ca sa isi aminteasca de Marea Unire. Si mai e ceva in Muzeul Unirii de la Alba Iulia. Atunci cand privesti toate atestarile trecutului dincolo de vitrine, atunci cand tii in maini o carte scrisa cu mult inainte ca la 1918 alti oameni de seama sa continue lucrarea Marii Uniri, cand privesti cu ce dragoste pentru trecut lucreaza oamenii in fiecare zi incepi sa simti ca si tu poti duce mai departe, pofta ce-a poftit-o Mihai!

E mare lucru sa existe intr-o tara macar un oras ce reprezinta vointa unui mare Om. Dar e si mai important ca fiecare dintre noi si nu doar cei din Alba Iulia sa realizam ca putem in fiecare zi sa continuam sa luptam. Unii au ales sa lupte cu trecutul. Si atunci au ridicat muzee, au scormonit maruntaiele pamantului, au dat colbul si praful la o parte si au facut lumina peste valul veacurilor. Altii au ales sa scrie despre trecut. Iar altii, au ales doar sa-l admire, dincolo de vitrine, find mandri de jertfa si gloria inaintasilor.
Fiecare purtam in noi o farama din pofta lui Mihai.

Fiecare ar trebui, macar o data sa trecem pragul Muzeului Marii Uniri de la Alba Iulia si sa deschidem camarile sufletului. Sa ascultam si sa privim atent printre rafturi, sa deslusim slovele neintelese ale vechilor scrieri, sa salutam macar din mers semetul chip al lui Mihai, sa ne inclinam in fata Regelui Ferdinand I si a Reginei Maria si sa respectam jertfa unor mari oameni precum Iuliu Maniu si multi altii care au luptat pentru noi. Pentru un neam unit. Pentru un crez nobil. Aici, la Alba Iulia, in acest muzeu cel putin, crezul acesta traieste inca!


Intamplare sau nu, tot in Alba Iulia se afla si celula lui Horea, Closca si Crisan! Dar despre ea si dealul de pe care pazeste si azi inaltimile, intr-un material viitor!

Sursa Foto: www.mnuai.ro, iatalumea.blogspot.com

Un comentariu:

  1. este frumos ceea ce faci, este bine ceea ce a facut si el, celui pt care ti-ai facut timp sa descrii cateva momente.
    Tocmai din acest motiv imi place : http://www.youtube.com/watch?v=nxVrfhVktZQ&feature=mh_lolz&list=WLFCF5DBCA125C039B

    RăspundețiȘtergere