Castelul Bethlen, Sânmiclăuş - Un Phoenix în renaştere


Îţi trebuie doar câteva zeci de minute să vizitezi ce a mai rămas astăzi din opulenţa de odinioară a castelului Bethlen de la Sânmiclăuş. Cel puţin, din descrierile pe care le citeşti, mare lucru nu vei mai găsi acolo. Doar ruine. Însă, odată ajuns acolo, dincolo de vegetaţia care ascunde drumul spre castel vei descoperi un loc cu totul aparte.

Odinioară aflat în proprietatea nobiliarei familii Bethlen, castelul a fost ridicat de către Milkos Bethlen, fiul cancelarului transilvanean, Janos Bethlen. Vremuri tulburi a prins această construcţie renascentisto-barocă, ridicată între 1668-1683 pe moşia de la Sânmiclăuş. Constructorul ei, tânărul Milkos Bethlen, de altfel unul dintre apărătorii drepturilor protestanţilor în Transilvania şi unul dintre luptătorii pentru păstrarea independenţei principatului, pasionat fiind de arhitectură, şi familiarizat cu arhitectura din Utrecht şi Leyden, realizează singur planurile castelului.
Castelul nu beneficiază de o curte interioară, fiind realizat sub formă de patrulater, cu colţurile dispuse în volume care ne trimit cu gândul la planul arhitectural al castelului de la Cetatea de Baltă, o altă proprietate a familiilor Bethlen de Bethlen, Bethlen de Iktar si Haller de Hallerko. Stilul în care este realizată construcţia de la Sânmiclăuş este cel târziu renascentist, cu influenţe baroce. Milkos Bethlen aduce castelului o notă aparte prin adăugarea unei loggii pe două etaje, cu stâlpii arcadelor frumos împodobiţi. Ferestrele nu sunt deosebit de generoase însă, generos este numărul acestora, permiţând astfel fiecărui ungher din interior să fie scăldat în lumină.

Ajungând în incinta castelului, încă de la intrare te întâmpină o monumentală scară spiralată, ce se îmbină armonios cu arhitectura spaţiului. Pe măsură de păşeşti cu grijă în fiecare cameră, descoperi încet, izul veacurilor trecute. Sub tencuiala căzută distingi bolţi somptuoase realizate în stilul renascentist, stucaturi colorate, reprezentând figuri de seamă ale familiei nobiliare dar şi câteva chipuri de iobagi, iar uşile şi ferestrele te întâmpină cu ancadramente de piatră sculptate cu măiestrie. De altfel, chiar şi pe frontispiciul intrării principale mai există încă sculptat blazonul lui Milkos Bethlen.

 


Castelul a mai avut în trecut şi o fortificaţie cu zid de apărare, cinci bastioane şi un sanţ de apă dar din păcate astăzi nu se mai păstrează. Elemente baroce vin să completeze arhitectura castelului în anul 1765 când castelul beneficiază la ancadramentele ferestrelor de nişte elemente sub formă de scoică, adăugate de Franz Schweininger.

La mijlocul secolului al XIX-lea, castelul trece din proprietatea familiei Bethlen în cea a familiei Bruckenthal care îl transformă după renovare, în şcoală agricolă. La sfârşitul primului război mondial, castelul Bethlen de la Sânmiclăuş devine centru de şampanizare a IAS Jidvei. După 1989, el intră în proprietatea companiei Jidvei care intenţionează prin lucrări de restaurare să îi redea faima de odinioară.

Acum însă, la Sânmiclăuş nu te însoţeşte decât aerul de poveste al unor vremuri încărcate de frumuseţe şi istorie. Podelele loggiei se sfărâmă sub tălpi, bucăţi de ziduri stau să cadă, bârne groase îşi aşteaptă sfârşitul desprinse din tavane şi doar dacă închizi ochii îţi mai poţi imagina cât de frumos era acest castel odinioară.


Dar cum fiecare poveste tristă ar trebui să aibă un final fericit, vin vremuri bune pentru Sânmiclăuş! După ani în care a suferit în tăcere, lucrările de restaurare vor începe în curând. La mijlocul lunii septembrie, într-o după amiază superbă de toamnă, castelul de la Sânmiclăuş, scăldat în razele soarelui, forfotea de oameni care scoteau din măruntaiele lui, tot felul de materiale care nu mai puteau fi folosite. Şi dacă vorbim despre restaurare, nu putem decât să ne încredem că şi această edificiu, la fel ca cel de la Cetatea de Baltă va avea cât de curând o faţă nouă, din moment ce ambele se află în proprietatea companiei Jidvei. Şi cum castelul de la Cetatea de Baltă este astăzi unul dintre piesele de renume ale judeţului Alba şi emblema companiei Jidvei, putem spera că şi cel de la Sânmiclăuş îi va călca în curând pe urme.

Am plecat în goană de roţi de la Sânmiclăuş în după amiaza aceea. Cu siguranţă îmi trebuia mai mult răgaz să pot simţi istoria locului până în cele mai îndepărtate unghere ale sufletului. În schimb, uitându-mă în urmă, am văzut bătrânul castel renăscând din propria cenuşă...



Pentru cei care vor să ajungă acolo, deşi ar trebui să ştie că nu se vizitează castelul, fiind proprietate privată, adresa este: Strada principală, nr 68, sat Sânmiclăuş, Judeţul Alba. Cea mai apropiată localitate este Blajul, aflat la 15 km distanţă.

O galerie cu imagini realizate la mijlocul lunii septembrie a acestui an, puteti găsi aici!

PS: multumiri echipei monumenteuitate.ro pentru unele informatii legate de arhitectura castelului. Copyright-ul pentru acestea apartine in totalitate monumenteuitate.ro.

7 comentarii:

  1. pacat...o pagina de istorie lasata prada timpului

    RăspundețiȘtergere
  2. ma bucur sa aud ca acest minunat castel a intrat in reconstructie si poate va fi dat turismului, in circuit...ar fi frumos!

    RăspundețiȘtergere
  3. Pai acolo unde exista intelegere, respect pentru valori si, mai ales, suflet se pot face multe. In acest caz sunt toate la un loc si, cu siguranta ca va fi la fel de frumos ca si Castelul Bethlen de la Cetatea de Balta!

    RăspundețiȘtergere
  4. Numai respect pentru administratia societatii care a restaurat castelul din Cetatea de Balta. Dar cu toate aceste nu poti sa nu ai o dezamagire sa constati la intrare panoul deteriorat (sters) si sa pleci asa cum ai venit fiindca nu este permis accesul decat organizat si anuntat. Si asa este mai bine dacat sa fi fost lasat de izbeliste.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ca pe orice proprietate privata, Maria...trebuie sa anunti inainte sa intri. Oricum, faptul ca cineva a avut timp, respect, bani si daruire sa faca ce altii inainte nu au fost in stare cred ca este mai mult decat suficient. Si cum castelul se poate vizita, evident cu programare in prealabil, parerea mea e ca nu e nicio pierdere aici... Macar de ar fi poate palatele/castelele/curiile/monumentele tratate cu atata respect ca cel de la Cetatea de Balta!

    RăspundețiȘtergere
  6. Am vizitat Castelul de la Cetatea de Balta, este absolut superb cu o primire calduroasa si multe bunatati...sper sa pot vizita si Castelul de la Simiclaus curand, mo bucur ca exista o fam. atat de minunata care mai are grija si de istorie si nu numai!

    RăspundețiȘtergere
  7. Adina si eu abia astept sa vad rezultatul! Sper, cat mai curand! Si da, unora chiar le mai pasa si de istorie... :)

    RăspundețiȘtergere