Sala Unirii, Alba Iulia


Am revazut anul acesta Alba Iulia, dupa cativa ani buni de absenta. Am fost placut impresionata ca, spre deosebire de alta orase sau locuri, acesta in loc sa se degradeze, parca e din ce in ce mai frumos.

Ma refer aici nu neaparat la oameni ci la ce au reusit sa restaureze in ultimii trei ani ai absentei mele. Poarta de intrare in Cetatea Alba Carolina a fost restaurata, la fel si cetatea in sine. Pana si schelele care ingradeau impunatoarea Catedrala a Unirii au disparut. Drept urmare, cel putin in centrul incarcat de istorie este o adevarata placere sa descoperi "comori".

Si, pentru ca subiectul materialului este Sala Unirii, intram putin in lectia de istorie. Marea Unire a Transilvaniei cu Romania: 1918. In aceasta sala a fost adoptata Declaratia Unirii, citita mai apoi celor peste 10.000 de reprezentanti adunati pe Dealul Furcilor, astazi denumit Campul lui Horea. In sala se pastreaza documente de la marele eveniment, steaguri precum si piese de mobilier.

Nu stiu cum s-a intamplat, dar, ca printr-o minune am fost lasata singura in Sala Unirii de catre administratora ei. Si uite asa, am ajuns eu, fata in fata cu istoria, fata in fata cu marile figuri memorabile ale neamului nostru. Ma aflam intr-o sala imensa, in care de altfel era expusa si o expozitie de icoane vechi. Ochi care mai de care mai curiosi ma priveau de peste tot. Regina Maria, Regele Ferdinand, Stefan cel Mare, Vlad Tepes, Mihai Viteazul, Alexandu Ioan Cuza... cata maretie, cate file roase de timp...

Imi rotesc ochii pe arcada de figuri imbatranite de vreme dar nu de uitare...lipseste tata Decebal... exact! Cel care a unit pentru prima data in istorie triburile de daci... cel de la care a plecat faima acestui popor... el nu a meritat sa stea printre atatea figuri memorabile... Se pare ca pentru unii, n-a fost suficient de important...

Dar sa lasam vechile rani deoparte si sa mai spunem ca in cladirea in care se afla Sala Unirii si care dateaza de la 1908 a functionat siClubul Ofiterilor din oras. In aceeasi cladire functioneza si Muzeul National al Unirii, Alba Iulia ce pastreaza colectii de obiecte din mai multe domenii: etnografie, arheologie, istorie (preistorie, civilizatie daca, romana, epoca medievala, moderna, etc).


De la costume populare traditionale, la obiecte folosite in viata de zi cu zi a satului, cruci frumos impodobite si porti cu diferite simboluri arhaice si spirituale, toate stau acolo cuminti, asteptand parca ochi noi sa se astearna asupra lor, descoperindu-le povestile.

Trecand dintr-o sala la alta, de la un obiect la altul, tot la lectia de istorie ajungi si anume la Unirea cea Mare. Ferecata in spatele unor usi masive, la fel de grele ca istoria din care face parte, Unirea de la Alba Iulia e pastrata ca un dar de pret al acestui popor, intr-o sala.

Ma intreb oare de ce, Unirea lui Mihai Viteazul, facuta cu atatea sacrificii nu e mentionata in aceasta sala? Oare de ce, intr-un oras care a stiut sa-si conserve bucatica proprie de istorie, nu regasesti urmele lui tata Mihai, decat din daca intrebi despre el? De ce in sala Unirii, Mihai este doar o figura pe un perete, si atat? Mai mult, de ce nici macar acolo, in Catedrala Unirii, Mihai nu e prezent decat in rugaciunile celor care, il mai poarta in suflet?

Una peste alta, in Sala Unirii, singura printre atatea figuri, am reusit sa multumesc pentru reintregirea acestui neam. Pentru mentinerea lui, inchegat. Pentru cei care au platit cu sangele lor, aceste Uniri. Si, pentru o secunda, in sala aceea mare, privita de atatia ochi, i-am multumit si lui tata Decebal. Dar si lui tata Mihai. Chiar daca, doar unul dintre ei, ma privea tacut, dintr-o pata de culoare, pe un perete imens.

Trei Uniri a avut neamul asta. Una singura insa a meritat sa primeasca o sala. E bine si asa. E bine pentru ca in tara asta, pentru care au murit si mor in continuare atatia exista un oras, in care oamenii stiu sa respecte si sa promoveze, bucatica lor de istorie. Si culmea, bucata asta a lor de istorie ne este specifica tuturor. Transilvania, Tara Romaneasca, Moldova... Si sufletele lor, adunate intr-unul singur, aici, la Alba Iulia...

2 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  2. Felicitari pentru activitate!
    Ma bucur ca inca mai exista si surse de informatie de valoare!

    RăspundețiȘtergere