Pe urmele moților din Țara de Piatră

Am pornit la pas, coborând și urcând dealuri, înainte ca ceilalți să se dezmeticească bine. Pașii îmi foșneau sub covorul de frunze uscate și, cu fiecare cântat al cocoșului, mă întrebam în ce fel de basm am nimerit. Nu, nu putea fi reală toată acea frumusețe care parcă îți săgeta sufletul! Câtă discrepanță între lumea aceea plină de vacarm din capitala noastră și încremenirea aceasta spartă, din când în când, doar de cântatul unui cocoș!

Citește despre Țara Moților și oamenii ei, AICI!