Castor – voievodul tatuajelor!



Uneori drumurile au propriul lor parcurs, indiferent de ce anume întâlnești în cale. Și, uneori, doar uneori se pare că dorințele se împlinesc. Acest articol nu este despre mine... ci despre pasiune, talent și dragostea de țară a unui om care, în răzvrătirea lui și-a câștigat drumul în propria viață, așa cum și l-a dorit!


Sunt ani buni de când îmi doream un tatuaj de ziua mea realizat de un adevărat profesionist. Mă resemnasem de curând, știind că în acea zi voi fi în Iași, unde ajungeam pentru prima dată în viață. Pe undeva simțeam că pierdusem iarăși un pariu cu mine și dorințele neîmplinite. Însă, cu doar câteva ore înainte de ziua mea, într-un taxi din Iași aud o știre despre Constantin Lăpușneanu, unul dintre artiștii orașului, pe la care, toată lumea bună a tatuajelor a trecut, de-a lungul anilor.


Aud și că acest om iubește istoria țării în care s-a născut și că a înființat chiar o trupă de reenactment (reconstituiri istorice) numită „Geto Dacii din Moldova” evocând la diferite evenimente, viața și conflictele armate ale strămoșilor noștri. Și, cum nimic nu consider a fi întâmplător pe lumea asta am și pus mâna pe telefon să-l conving pe urmașul lui Lăpușneanu că trebuie să-și dea programul peste cap a doua zi, pentru a-mi face tatuajul pe care mi-l doream.


Așa am ajuns la Castor Ink, un salon de tatuaje atipic aș spune. De ce atipic? În primul rând, nu e în buricul târgului, după cum s-ar aștepta cineva de la un salon de renume. Apoi este amplasat într-o curte frumoasă și aranjată, cu pomi care la ora aceasta se bat în flori, care mai de care, în care te întâlnești cu liniștea sufletului tău, chiar fără să vrei. Și, nu în ultimul rând, vorbim despre un salon cu multe scaune pentru tatuat, căci voievodul tatuajelor nu lucrează singur ci are o întreagă echipă lângă el.


În salonul Castor Ink, primii care te frapează sunt pereții. Tapetați, efectiv, cu premii obținute la tot felul de festivaluri de profil, naționale și internaționale. 20 de ani de artă în piele își culeg roadele, an de an, la fiecare eveniment de gen. Apoi mai sunt ziarele străine, portugheze, spaniole, care scriu tare frumos despre Castor și pasiunea lui pentru capodoperele încrustate în piele.


Cine este Castor? Un ieșean cu multă ambiție în primul rând și un talent care i-a trasat drumul în viață. A studiat la Facultatea de Arte Plastice din Iași, fiind primul absolvent al acestei instituții care și-a dat lucrarea de licență în arta tatuajului. Drumurile l-au dus mai apoi să lucreze în saloane celebre din Lisabona, Helsinki sau Oslo. Însă în 2002 se reîntoarce în țară și deschide la Iași primul salon profesional de tatuaje din Moldova.


De atunci tatuează Moldova și nu numai, într-o manieră în care a făcut din această meserie nu doar un mod de trai ci, o artă pe care a respectat-o, atât pe propriul trup cât și pe trupurile celor care o consideră o modalitate de exprimare a propriei personalități. Salonul său este unul compatibil cu standardele europene ale unor astfel de locații. Toate ustensilele pe care le folosește sunt sterile, acele de unică folosință, pigmenții obținuți din extracte naturale, iar riscul de infectare este absolut inexistent. Mai mult, cei care îi pășesc pragul salonului sunt invitați să poarte botoși de unică folosință.


Însă Castor nu este recunoscut doar pentru pasiunea cu care lucrează tatuaje. Și nu doar această pasiune l-a făcut celebru. El este și membrul fondator al trupei de metal, „GOD”, înființată împreună cu fratele său, Eugen, în anul 1993. Și cum tot ceea ce îi place în această viață lui Castor este ridicat la rang de artă și muzica cu care a încântat publicul european este pe măsură. Nu s-a mulțumit la a sparge topurile de profil de la noi din țară și, ani la rând a ținut podiumul topurilor europene, iar turneele din Portugalia i-au adus și mai multă notorietate, primind din partea prestigioasei reviste internaționale Rock Hard calificativul 9 din maximum 10 posibile. Piesele interpretate au conotații și influențe adânci în frumoasa istorie a acestei țări, versurile amintind atât despre înaintașii din antichitate, vitejii geți, daci, spiritualitate și tradițiile păstrate din vechime, cât și despre figurile medievale ale Moldovei. 

Și cum pasiunile mistuitoare își croiesc loc din suflet, către tot felul de acțiuni artistice, Castor a reușit să facă loc dorului de strămoși într-o lume cosmetizată, tehnologizată dar care privește cu admirație orice spectacol de reenactment. Așa a fondat Asociația Culturală Geto Dacii din Moldova, cu care participă la diferite evenimente de profil, reconstituind un trecut demult apus dar, care a ajutat din plin la formarea noastră ca identitate și, implicit, la ceea ce este astăzi artistul Castor.

Îi cântă pe geți în melodii metalice, grele. Îi evocă în spectacole de reconstituiri istorice. Îi tatuează cu o măiestrie greu de egalat dar de invidiat, pe trupurile celor care își iubesc rădăcinile la fel ca el. Constantin Lăpușneanu este mai mult decât un simbol pentru Iași. Este un artist complet, care și-a ridicat pasiunile la cel mai înalt nivel al artei. O sublimare deloc contrastantă, plină de istorie, culoare, simbolistică, muzică și curaj! Toate izvorâte din inima lui Castor Lăpușneanu!


Artistul este ușor trecut de 40 de ani. Și nu a irosit nicio clipă din viața ce i-a fost dată pe acest pământ. Dincolo de talentul său, eu l-am văzut ca pe un om împlinit, un român cu care poți povesti zile în șir fără să te plictisești. Îți va spune, cu siguranță despre strămoșii lui. Iar tu, indiferent dacă îi vei întinde sau nu brațul să ți-i tatueze pe piele, îl vei asculta fascinat. Pentru că așa vorbesc și arta și trecutul: prin venele, mâinile, ochii și sufletul lui Castor, voievodul tatuajelor din Moldova!

Sursele foto externe sunt trecute pe fotografii, iar acestea sunt preluate de pe pagina de FB a Asociației Geto Dacii din Moldova! Restul de fotografii sunt din arhiva personală, Isa Photography.

Despre Iași numai de bine!

Palatul Culturii, Iași
O scurtă incursiune pe meleaguri moldovenești e ca o dimineață de primăvară, revigorantă. Însă, oricât de scurtă ar fi vizita în acest oraș, merită să îți faci timp să îl străbați la pas. Căci, la fel ca oriunde în această țară, pașii pregătiți pentru Iași, calcă peste sute de ani de istorie.

Palas Mall, Iași
Ce te poate impresiona și n-ai mai regăsit și în alte părți? O să râzi, dar unul dintre obiectivele contemporane cu care se mândrește vechea urbe este Palas Mall, cel care a uimit și impresionat mai bine de jumătate de țară, prin designul și arhitectura pline de gust. 

Parcul Central, Iași
Însă Iașiul este mai mult decât o viață de shopping la mall. Este o poezie colorată, o binecuvântare pentru ochi, suflet și minte. Nu spun nimic despre trup căci, la câte are Iașiul de oferit, cu siguranță te vei resimți după ce o să-l vizitezi. 

Mănăstirea Trei Ierarhi, Iași
Cert este că nu îți ajung trei zile pentru a-i străbate cursul istoriei. Biserici vechi ce păstrează și astăzi un aer simandicos care amintește de domniile pline de glorie ale unor domnitori precum Ștefan cel Mare sau Vasile Lupu. Muzee care gem de urme literare ale unor nume impresionante ale neamului: Dosoftei, Creangă, Otilia Cazimir, Alecsandri, Eminescu și mulți alții, de parcă aici, la Iași, literatura a fost sădită prin grădinile oamenilor și s-a mâncat cu pită de mălai. Palate impresionante, unde cultura sfidează cerul încă de la cele mai înalte turle ale edificiilor. O Unire trâmbițată de la balcon, de către domnitorul Al. I. Cuza, îndrăgostit și el, tot de Iași. Acestea sunt doar o parte din obiectivele pe care le poți insera pe un must see list, la o primă vizită în Iași. 


E o lume aparte aici, în capitala culturală a Moldovei, cum mi-aș permite să denumesc acest oraș. O lume în care descoperi liniștea interioară, prin parcurile pline de tineri care își descos tainele, pe covorul proaspăt înverzit al ierbii. Descoperi degajarea cu care fiecare suflet pe lângă care treci, își duce pașii prin viață, printre atâta istorie de care mustește Iașiul. Cu siguranță că, pentru mulți este o obișnuință un astfel de trai. Dar pentru turistul abia poposit pe aceste meleaguri, șocul cultural este unul major.

Casa Dosoftei, Iași
Casa Dosoftei, Iași
Orașul nu abundă de opulență însă dă pe dinafară de bun gust. Toate elementele arhitecturale contemporane, moderne se îmbină perfect cu stilul păstrat din vechime, creat de înaintași. Barocul și ecletismul sunt cuvinte de ordine în Iași. La fel cum și simplitatea gospodăriilor țărănești, precum și iscusința meșterilor pietrari medievali își dau concursul fără modestie la întregirea unui tablou impresionant, denumit, fără modestie, bunul gust moldovenesc.


Și, chiar dacă întâlnești pe străzile lui vechi tramvaie, trafic abundent ca în orice metropolă, te va mira, probabil să constați că Iașiul nu este un oraș zgomotos. Tumultul impresionantelor citadele lipsește din peisajul ieșean. În schimb, toate aceste elemente au făcut loc unui grai aproape șoptit, melodios ca orice vorbă moldovenească, unei liniști care îți permite să îți auzi propriile gânduri și să deschizi larg ochii, la tot ceea ce întâlnești. E drept, se prea poate să fi nimerit eu într-o perioadă mai...relaxată însă, ce astfel de metropolă doarme în miezul primăverii?? 


Viața de noapte? La locul ei, la orice pas. Cluburi, baruri, cârciumi, unele celebre datorită personajelor literare de mai sus care își făceau veacul prin ele acum zeci de ani te îmbie la tot pasul, mai ales pe arterele centrale. Bucatele? Ca la moldoveni. Și cu asta cred că spun tot. Sunt de încercat, de la dulcețuri la vestitele poale în brâu și ciorbele cu un conținut peste medie de smântână. Vinurile? Soiuri alese, dulci, aromate, parfumate mai ceva ca înfloritele miresme ale verii, negre ca noaptea cea întunecată sau limpezi și aurii, precum aurul holdelor, căci viile Cotnariului nu-s decât la o aruncătură de băț de Iași.

Casa Dosoftei, Iași
Primăria Iași
Când să-l vizitezi? Oricând, mai ales după 27 aprilie ca să poți vizita și impresionantul Palat al Culturii, momentan închis pentru...renovări. Ce anume să vezi mai întâi? Toate de mai sus. În schimb, depinde cum te duc cărările sufletului pe potecile Iașiului: în pași literari, dansanți către operă și teatru, în smerenie către vechile biserici monumente istorice, sau în goană modernă, prin cluburi și festivaluri.

Palatul Culturii, Iași
Orice ai alege asigură-te că ai suficient timp să vizitezi acest oraș. Și, mai ales, fă-ți loc în suflet pentru fiecare bucată din el. Are obiceiul să se strecoare acolo, pentru totdeauna.

Stema Moldovei, Mănăstirea Trei Ierarhi, Iași

Cine este Cătălin Munteanu?



Știu că v-am obișnuit să vorbesc mai mult despre locuri și, ocazional, despre oameni. Azi este una dintre ocaziile acelea deosebite în care vreau să vă povestesc despre oamenii care mișcă lucruri. Nu, nu e vorba despre niciun magician, deși, fotografiile lui lesne pot fi încadrate la capitolul magie.

Cătălin Munteanu este un ploieștean, îndrăgostit incurabil de orașul său. Este un om pe care l-am întâlnit acum ceva vreme, la o șuetă cu și despre fotografi și bloggeri, organizată chiar de el. Este un fotograf cu studii temeinice despre pasiunea lui, realizate în afara țării, un spirit încăpățânat și planuri mari pentru orașul pe care îl iubește.

Așadar, cine este defapt, Cătălin?
“Încercând totuși să răspund întrebării aș spune că sunt un artist. Este sarcastic, bineînțeles, dar sarcasmul este una dintre caracteristicile mele. Alta ar fi plăcerea de a mă afla în aer liber, de a observa comportamentul uman și de a arunca câte o privire în trecut. Al meu sau al oricui. În 2012 m-am decis să plec în Țara Galilor pentru 3 ani. Am urmat cursurile Universității South Wales, din Newport. Am studiat fotografia documentară. Ideea apăruse prin 2009 sau 10 și în cele din urmă concretizată. Este o țară de vis. Peisaje rustice, mult verde, oceanul aproape, culturi diferite, oameni prietenoși, multe sute de mile pe bicicletă, prieteni buni, cunoștințe acumulate și lista ar putea continua. M-aș putea muta acolo, la fel cum m-aș duce în Finlanda sau Alaska”, spunea Cătălin, atunci când l-am întrebat cum arată viața lui.

Festivalul de Fotografie “Secvențe”

Însă, cu toate că a cutreierat bucăți din lumea asta în lung și lat, tot acasă simte că îl trag sforile sufletului și să trăiască, și să iubească și să construiască. Și, atunci când își pune ceva în gand, Cătălin are de partea lui și determinarea și încăpățânarea de a reuși. Așa s-a născut “Secvențe”! Un Festival plin de culoare, inspirație, pasiune, fotografii și artiști, care, anual își vor expune creațiile la Ploiești. “Prefer Ploieștiul. Cred că ne naștem undeva cu un anume scop, acela de a face locul respectiv mai bun. Și cam asta încerc. Festivalul a apărut ca un răspuns la tot ce vedea și învățam la facultate. Mi s-au părut incredibile expozițiile și evenimentele de acolo. Am zis, hai să avem și noi acasă așa ceva. Și am avut. Și vom avea din ce în ce mai bine. Anul acesta vom continua pe aceeași linie, dar cu o organizare mai bună, cu mai multă apariție în presă, cu mai mulți fotografi invitați. Avem deja invitați de seamă din multe țări. Pe plan local Festivalul Secvențe deja se impune ca un eveniment de prim rang. Expozițiile arată din ce în ce mai bine Ce să mai, va fi un festival din ce în ce mai bun”. Optimismul este una dintre caracteristicile acestui om ambițos. Și, aș paria că acest prim proiect al lui va deveni în câțiva ani un reper cultural al Ploieștiului. 

“Cu și despre Oameni – Discuții Fotografice”

Și, pentru că fotografia duce la alte “dependențe cronice”, Cătălin este un împătimit al muntelui. Adoră să facă alpinism, să călătorească și să imortalizeze tot ce-i iese în cale și consideră demn de a împărtăși cu alții. Și pentru că a venit vorba de împărțit, tot el este vinovat și pentru întâlnirile lunare “Cu și despre Oameni – Discuții Fotografice”, care se desfășoară la Ploiești în fiecare a treia zi de marți a lunii. Deja debutul acestor întâlniri a fost unul pe măsura necesității de cultură, educație fotografică și socializare a ploieștenilor și am scris despre ea, aici! 

Cătălin este un personaj controversat. Și, la fel ca toți cei care aparent pocnesc din degete și realizează lucruri, are și simpatii și antipatii. Dar asta doar îl determină să fie din ce în ce mai ambițios și în continuare. Pentru că, dragostea lui pentru Ploiești este ca un drog de care, în primul rând el are nevoie și, consideră că este și inofensiv, dar, mai ales contructiv pentru urbea în care trăiește.

Panou de Escaladă la Ploiești!

Și pentru că toate de mai sus, puse cap la cap, probabil nu i-au dat pace nopți la rând, Cătălin a mai surprins locuitorii din orașul lui Nea Tache, de data asta cu un panou de escaladă, pus la dispoziția doritorilor, gratuit. Da, ai citit bine, gratuit, pentru că acest om știe și a învățat pe pielea lui cât de grea este ascensiunea până la visele oamenilor, cât de bine trebuie să fii antrenat să urci până la ele și, cât de siguri trebuie să îți fie pașii, să nu te pierzi pe drum! Și asta vrea să facă și Cătălin cu ajutorul acestui panou de escaladă, să ofere ploieștenilor ocazia să urce cât mai sus, spre visele lor și să le atingă!

Proiectul este unul de amploare, va avea la final 300mp, va fi amplasat în spațiu închis, cu ecran de proiecții și locuri de relaxare, în compania unui ceai bun. “Un spațiu atât pentru trup, cât și pentru suflet. Un spațiu unde să faci efort fizic și după să te relaxezi cu prietenii”. Așa vede Cătălin încă unul dintre visele lui, devenite realitate. 

Pentru mine, Cătălin Munteanu este genul acela de om despre care, acțiunile lui vorbesc de la sine, fără nicio altă introducere. Este un om creativ, spiritual, plin de energie și determinare, cum rar mi-a fost dat să întâlnesc în Ploiești! Ar mai fi ceva de spus? A! Îl găsiți în Str. Golești la nr 5, pe escamonde.ro și...oriunde în Ploiești, cu aparatul la ochi, imortalizând frumusețea! Ridică-ți ochii din astfalt! Cătălin e și acum, la vânat! De fotografii, desigur! :)


Sursă Foto: Arhiva Fb Cătălin Munteanu, escamonde.ro

Se întâmplă la Ploiești - Cu și despre oameni, Discuții Fotografice



De curând am avut surpriza să constat că, Ploieștiul nu mai e chiar așa amorțit cultural pe cât se crede. Și asta pentru că, niște oameni cu inițiativă, viziune și drag de urbea lor s-au hotărât să îl mai scoată din anonimat.

Escamonde Ploiești este un ONG pus la cale acum ceva vreme de către Cătălin Munteanu, unul dintre oamenii cu inițiativă despre care vorbeam. Poate mulți îl cunosc de la cursurile foto pe care le organizează an de an, de la turele de pe munte sau, mai nou, prin intermediul unui alt proiect inaugurat de el, primul panou de escaladă din Ploiești! Cu siguranță, mulți îl știu pe Cătălin și în postura de organizator al Festivalului de Fotografie, Secvențe.

Ei bine, acest Cătălin a mai pus ceva la cale și anume, șuete fotografice, susținute în fiecare a treia zi de marți a lunii, în Ploiești, la care se adună pasionați de fotografie, împreună cu fotografi cu experiență în surprinderea cadrelor perfecte. Însă, nu doar aceștia pot face obiectul întâlnirilor "Cu și Despre Oameni - Discuții fotografice" organizate de Cătălin.

Pentru prima ediție, pe lângă fotografii Andrei Baciu și Anca Mitroi, unul dintre invitați a fost și bloggerița Elena Cîrîc, o împătimită a călătoriilor în jurul lumii, care își ilustrează materialele de pe blog, cu propriile-i fotografii. Despre fiecare dintre ei veți putea afla mai multe în interviuri separate, cât de curând!


Discuția a fost una exact ca între prieteni, cu accent pe fotografia de portret pentru prima ediție, în care, fiecare dintre cei invitați și-au prezentat portofoliile, și-au expus părerile și au răspuns la întrebările curioșilor din sală. Nu au lipsit nici discuțiile mai tehnice, în ce privește realizarea unor anumite cadre prezentate de invitați, precum și cele principiale, legate de meseria de fotograf, îmbinată perfect cu pasiunea pentru "scrierea cu lumină" - photos graphos.

Inițiativa lui Cătălin se dorește a fi o extensie a Festivalului de Fotografie Secvențe și, după cum ne-a obișnuit deja organizatorul acestuia, întâlnirile de marți seară vor deveni, mai mult ca sigur, un brand al orașului, cel puțin în materie de fotografie. 

Una peste alta, trebuie reținut că la Ploiești se întâmplă lucruri. Frumoase, interesante, de folos și, mai ales, educative. Eu îi susțin lui Cătălin și această inițiativă și, mă bucur că, ori de câte ori vin în Ploiești o sa am ocazia să petrec câteva ore într-un mod foarte plăcut, aflând lucruri noi!

Când: În fiecare a treia marți a lunii.
Unde: Strada Golești, nr 5.

Sursă Foto: escamonde.ro

PRACTICI MAGICE ÎN SPAȚIUL RURAL TRADIȚIONAL DIN TRANSILVANIA


O altă expoziție interesantă are loc, de data aceasta la Cluj! Muzeul Etnografic al Transilvaniei vernisează în data de 17 Decembrie, începând cu orele 14, o expoziție inedită: Practici Magice în spațiul rural din Transilvania!

Vor fi prezentate pentru prima dată în istoria acestui muzeu pietre magice, amulete, obiecte pentru vrăjit, monede pentru deochi, leacuri de întărire, obiecte care au fost utilizate exclusiv în practici magice cât și obiecte obișnuite (specifice vieții țărănești) dar care, puse în diferite contexte ritual-ceremoniale, devin fie purtătoare de semnificații magice, toate făcând parte din patrimoniul etnografic al instituției mai sus amintite. 

Curatorul acestei interesante expoziții dr. Silvestru Petac declară că: "A pune magia în centrul unui demers muzeografic, așa cum este cel de față, poate părea o întreprindere curajoasă dată fiind natura celor două aspecte care, volens-nolens, trebuie să se întrepătrundă și să se completeze aici: anume, pe de-o parte, actul magic, act care de cele mai multe ori este unul imaterial, un act care apelează la cuvânt sau gest și, pe de altă parte, obiectul ca element fundamental al unui demers de tip expozițional."

Așadar, o expoziție plină de simbolistică, istorie, tradiție și magie vă așteaptă până pe 10 ianuarie 2016, la Muzeul Etnografic al Transilvaniei!
Sursă foto și declarații: http://www.muzeul-etnografic.ro/

SCRIERI ȘI SEMNE


În câteva momente o mână de oameni dedicați vă așteaptă la Muzeul Iulian Antonescu din Bacău, pentru o expoziție inedită, menită să prezinte crâmpeie de viață încrustată, imortalizată, pe strane, scoarțe, toiege și tot felul de obiecte din rânduiala celor ce, odinioară, ne-au fost moși, strămoși și învățăcei!

Eu cred că n-ar trebui să ratați o asemenea ocazie! Mai ales dacă sunteți în zonă! Vernisajul începe la ora 13!

Tinerii artiști români expun la Castelul Cantacuzino



Între 24 octombrie și 6 decembrie, Castelul Cantacuzino va găzdui o expoziție plină de culoare, ce va surprinde prin tipicul ei, diversitatea cotidiană. "Colours of Life" este un concept expozițional care va reuni artiști talentați ce vor expune la Castel, lucrări ce pot fi și achiziționate de către doritori.

În această primă expoziție din serie, vor fi prezente lucrări semnate de către: Alexandra Baciu, Alexandra Tătaru, Alexandru Căzănaru, Andreea Floreanu, Bianca Ioniță, Maia Oprea, Radu Rodideal, tineri artiști români, deja consacrați atât pe plan național cât și, la nivel internațional.


Pline de culoare și sensibilitate, operele lor surprind diferite aspecte ale cotidianului, fie că vorbim despre scene la metrou (Bianca Ioniță) ori, tratând aspecte delicate precum consumul de stupefiante (Alexandra Tătaru), sau, chiar una dintre cele mai complexe introspecții: explorarea feminității (Alexandra Baciu).

Pe de altă parte, cu o tematică apropiată, lucrările Andreei Floreanu descompun trăirile interioare în imagini demne de analizat, reflectate ca într-o oglindă spartă, a vieții cotidiene. Tot în același ton sunt și zercșii (structuri personale abstracte, de codificare a realității, bazate pe o modalitate ludică și obsesivă din copilărie) Maiei Oprea reprezentând o simbioză între conștiința creativă și debanalizarea gesturilor cotidiene.


 Și, dacă toți cei de mai sus expun cu predilecție picturi realizate în diferite tehnici (ulei pe pânză, acril pe pânză), tânărul artist Alexandru Căzănaru completează curcubeul vieții la Castelul Cantacuzino prin sculpturi pline de sensibilitate și simbolistică, lucrări ce ating teme existențiale, precum timpul, omul sau filosofia ancestrală a umanității.

Toate acestea le puteți studia, aprecia și admira numai la Castelul Cantacuzino din Bușteni!



Vernisajul expoziției "Colours of Life" va avea loc în data de 24 octombrie, începând cu orele 17.00!

"Welcome into my Brain" se apropie de sfârșit



Dacă nu ai reușit până acum să vezi cu ochii tăi cum arată o lucrare semnată Salvador Dali, mai ai la dispoziție numai șase zile să poți admira nu una ci 211 opere atinse de genialitatea suprarealistă a celebrului artist! Și pe toate le poți găsi până pe 11 octombrie la Castelul Cantacuzino din Bușteni, o locație perfectă pentru o astfel de expoziție!

Mai sunt șapte zile în care inegalabilul artist suprarealist te invită să  admiri lucrări excepționale, rodul unei imaginații bogate, ce l-au propulsat pe scala artiștilor universali! Drept urmare, nu rata posibilitatea de a admira cea mai vizitată expoziție de acest fel, din România. Până în prezent, peste de 26.000 de vizitatori s-au putut delecta cu operele semnate Salvador Dali la Castelul Cantacuzino!


Așadar fie că ești curios să vezi cum a fost ilustrată de Dali, celebra capodoperă universală Divina Comedia, Bătrânul și Marea, ori vrei să admiri setul de cărți de tarot pe care acesta l-a creat pentru soția sa Gala, sau chiar îți dorești să te delectezi cu ultima reprezentare a Galei, în lucrarea "Drumul către Pubol" ai acum ocazia să te numeri printre cei care explorează mintea întortocheată a lui Dali, la Castelul Cantacuzino din Bușteni și poți câștiga o excursie pentru două persoane la Figueres, Spania, pe urmele artistului.


A doua seară Prahova Classic Nights


 Se spune că sunt câteva lucruri pe care trebuie neapărat să le faci într-o viață: să plantezi un copac, să faci o casă și să dai viață unui suflet. Desigur că sunt mult mai multe lucruri bune pe care le poți face într-o viață de om. Dar eu aș mai adăuga unul: să mergi la un concert Prahova Classic Nights!

Poate dacă n-aș fi văzut cu ochii mei ce se întâmplă acolo, aș fi spus, cu siguranță, ca voi toti: Hm. Un concert...ce poate avea așa special un concert, fie el și unul organizat sub egida Prahova Classic Nights?

Ei bine, să le luam pe rând: în primul rând, soliști ai Teatrului Bolshoi din Rusia. Nicăieri în țara asta nu vei vedea atâția interpreți de la Bolshoi, adunați toți pe aceeași scenă. Și nu orice scenă ci, chiar sala de festivități a Castelului Cantacuzino din Bușteni!

Dacă ți-am captat atenția, mai află atunci și că, pe lângă stelele Teatrului Bolshoi, pe acceași scenă se reunesc și invitați speciali, cântăreți de operă recunoscuți pe toate marile scene ale lumii, dar și interpreți români, de mare valoare și de un talent deosebit.

Acum hai să vedem, concret, ce înseamnă Prahova Classic Nights, la Castelul Cantacuzino: practic, un întreg sezon de concerte de muzică clasică, ce a debutat în 27 septembrie și se va încheia abia în luna mai a anului viitor. Astăzi a avut loc cel de-al doilea concert dintr-o serie de multe altele. Și, drept urmare, am avut ocazia să-l ascult pe tenorul Roman Shulackoff, la nici 10m distanță. Nu știu dacă voi avea vreodată cuvinte potrivite pentru a descrie cum te simți. E un amalgam de emoții care năvălesc pur și simplu în tot corpul, cu fiecare notă interpretată perfect de marele tenor. Și dacă mai pui la socoteală că parte din operele pe care le-a cântat sunt Robert Schumann. „Dichterliebe” – Dragostea Poetului după Cartea Cântecelor, de Heinrich Heine sau chiar Ernesto de Curtis. Non ti scordar”, în acompaniamentul Olesyei Tutova (căreia aș dori să-i dedic un articol separat), atunci ai rețeta perfectă pentru o seară reușită.

Dar stai, acesta e doar începutul, la Prahova Classic Nights! Pentru că, invitatul special al serii a fost, nimeni alta decât mezzosoprana Anna Lubanska, o poloneză captivantă, ce îți taie respirația încă de la primele tonuri. Dacă nu ar fi fost momentele în care vocea acesteia urca mai sus chiar de Munții Bucegi de peste drum de castel, aș fi putut să uit oricând să respir, ascultând-o! Și culmea, cu ce credeți că a găsit de cuviință să ne încânte? Arii din Fryderyk Chopin, Francesco Cilea și Georges Bizet. Să închei un concert de o asemenea prestanță cu Habanera, din opera “Carmen”, nu e deloc puțin lucru, credeți-mă!

Și nu...asta nu este tot! O asemenea seară, cum ar putea fi mai bine completată, decât de inconfundabilul violoncel pe care Marin Cazacu îl mânuiește ca pe propriu-i suflet? 

Ascultându-l, n-am reușit totuși să înțeleg exact dacă talentul conduce sufletul sau sufletul e adevăratul talent? Valsul sentimental al lui Piotr Tchaikovsky, Momentul Muzical al lui Franz Schubert au fost câteva din demonstrațiile distinsului Marin Cazacu, prin care și-a proiectat întregul său talent în mânuirea violoncelului, în inimile tuturor celor care au avut plăcerea să-l asculte. Domnia sa este, cu siguranță unul dintre titanii care au reușit să aducă violoncelul la rang de artă în trasmiterea cât mai fidelă a emoțiilor.

Și nu, nu a fost singurul. Andrei Licareț, pianistul care l-a acompaniat pe toată durata reprezentației este un alt maestru care știe să mânuiască la perfecție instrumentul pe care îl îndrăgește. În mâinile sale, pianul este pur si simplu un obiect pe care Andrei îl modelează după propria dorință, rezultatul fiind impecabil, cu fiecare atingere.

I-aș fi ascultat, pe fiecare, ore în șir. Din păcate, esențele tari se păstrează în sticluțe mici. Doza de muzică clasică oferită de Prahova Classic Nights se administrează lunar, în porții de câte două seri, până în luna mai, anul viitor.

Ceea ce mă consolează, pe de o parte, este faptul că și luna viitoare voi avea ocazia să ascult alți interpreți de renume mondial, în același loc, pe aceeași scenă a Castelului Cantacuzino, cu un repretoriu care mă va ține, cu siguranță, iarăși cu respirația tăiată!
Și să știți că, interpreții aceștia, fie că vin de la Teatrul Bolshoi sau de pe alte mai scene ale lumii, sunt tot oameni. Respiră la fel ca oricare, zâmbesc la fel ca oricare, sunt la fel de calzi și deschiși ca noi toți. Doar că au un talent aparte: știu să-și pună întregul suflet pe scenă, oferindu-l tuturor, ca cel mai de preț dar al lor! Iar asta, merită toți banii din lume, măcar o dată în viață!


Credite foto: Ionatan Țuțu