Răvaș

“…la actor se ajunge la capăt de drum” - George Banu 

Cine-aș fi

Dacă-aș fi

În subseri târzii

Sub boltă?

O eșarfă galbenă

O sânziană?

O flacără mușcată?

Un timp, în timp uitată?

Peste vreme,

Când lumea o să mă cheme

Numele-mi va fi un dar

Prins cu-n nasture într-un chenar

De copii zglobii cu dor de leagăn

Agățat într-un mesteacăn. 

Cine m-ar privi

Cu ochii târzii

Când ploi peste noi

Se vor opinti?

Cine mi-ar spune

În treacăt al meu nume

Fără să socoată

De viața mi-a fost dreaptă?

Ar putea vedea

Că deasupra mea

A fost mereu o stea

Numită...Clar - Isa?

Un ochi umezit

Ce peste timp ar fi citit

Și vers și univers

Și soare și munte și zare

Din a mea căutare.

Oare ar vedea

Că- n lumina mea

Am fost o pană

Pentru cei ce-au vrut să doarmă.

Am fost adiere,

Chiar și mângâiere.

Am fost și venin

De dor sau de chin.

Am fost flacără albastră.

Slovă dulce, sau măiastră,

Sabie și stol

Ridicat mai sus de nor

Pas neobosit

Pentru trupul răzvrătit?

Și cine ar putea spune

Peste vremi și peste lume

Dacă am fost

Suflet cu rost?

Ale inimilor pască

Din pronia cerească

Ale ochilor alin

Peste vremuri și pelin?

Căci din inspirația mea

Am vrut a etira,

În fire de aur

Al meu tezaur.

În tot ce am fost

Am pus și un rost

Altora să fie

Geană târzie

Chiar și poezie

Pentru cel ce știe

Ce înseamnă a scrie.

În vremuri pustii

Când clovni vor veni

Oare cine va ști

În sus a privi

Pentru-a mă zări?

Cine oare va putea

Să ia din calea altuia

Un drob de sare ce-ar răsturna

Lumea, așa cum e ea?

Oare se va spune

Legat de al meu nume

Că m-am îndrăgostit

De Rembrandt subit

Când lui, catalog am întocmit?

Sau, oare, în calea mea

Numele-mi va răsuna

Când din “De Sabie și Neam”

Versurile dacilor vor recita?

Oare, înspre zare

Vor tocmi vapoare

Să ducă pe mare

Spre Cartea Vieții scrisoare

Că într-un an am fost

La SuperBlog cu rost?

Nu blogger partener

Ci participant efemer

Vor spune despre mine oare

Ca în înșiră-te mărgăritare

Că-ntr-o primăvară frumoasă

La SuperBlog m-am prins în plasă

Și am jucat pân’ la sfârșit

Cu versul neobosit?

Dar, oare, vor afla

Că pentru mine competiția

A fost un joc cultural

Ce-a sprijinit al meu moral?

Și cine oare va ști

Cât sunt acum și cine voi fi

Când din tot ce am scris

Las răvaș peste timp întins?

O urmă spre soare

Dintr-o viață trecătoare

Dar nemuritoare?

În loc de încheiere

Vă las spre încondeiere

O aripă, o fereastră

Și-o floare de pus în glastră

Adusă într-o subseară

Cu luna amară

Din păduri cu sclipici

Culeasă de licurici

Vouă să vă fie

În vreme târzie

Zbor și libertate

Către tot ce poate

Să v-aducă-n viață

Un dram de speranță.

„În fața actorului de geniu am trăit momente de intensă poezie. Dar puterea cuvintelor s-a stins, nu s-a mai păstrat decât emoția”. George Banu, Dincolo de rol sau Actorul Nesupus, Ed. Nemira, 2008.

* Articol scris pentru Spring Super Blog 2017!