Caleidoscopul Vacanțelor Speciale

Mulți dintre cei care mă cunosc îmi spun simplu: Iată Lumea! Asta pentru că sunt jurnalist de travel și așa am ales să se numească blogul meu. De ce am vrut să fac un blog de turism și evenimente și nu unul cu oricare altă tematică? Pentru că acesta este modul meu prin care am vrut să descopăr și că cinstesc lumea, arătând și altora, ce țară impresionantă avem, dar și ce univers minunat poate fi în afara granițelor ei.

Fără călătorii nu aș putea trăi! Sunt parte din mine, din munca mea și, dincolo de acestea, ce poate fi mai frumos decât să ai o vacanță continuă și să nu simți că, defapt, muncești? Nu mi-a plăcut niciodată să am joburi care să mă plafoneze și atunci, Iată Lumea a fost pentru mine evadarea ideală din rutina zilnică. Unde mai pui că am descoperit atâtea locuri frumoase, am cunoscut oameni deosebiți, le-am imortalizat poveștile, am cercetat un amalgam de culturi diferite și, mai mult, pentru că am adorat întotdeauna scrisul mai mult decât orice alt mijloc de comunicare, am putut să ofer și altora suficiente motive convingătoare să facă din timpul lor liber, Vacanțe Speciale cu adevărat!

Dacă ar fi să mă ia cineva la bani mărunți și să mă întrebe ce îmi place cel mai mult la Planeta Pământ cred că răspunsul meu ar fi, desigur, că are suficiente destinații de vacanță încât să nu te poți plictisi nici treizeci de vieți de acum încolo! În schimb, dacă m-ar pune cineva să aleg un anume circuit turistic cred că mi-ar fi foarte greu.

Și asta pentru că iubesc deopotrivă întinsele deșerturi, cele mai ascuțite creste, cele mai umbroase păduri, cărările mai puțin bătute, apele azurii și liniștite, dar și cele care se rotesc în tropot de cai sălbatici și vârtejuri amețitoare. Ador să mă cazez în camere luxoase (într-un hotel din Alba Iulia scriam acum câțiva ani: “În sfârșit, cazare! Îmi simt oasele trase pe roata pe care altădată s-au sacrificat Horea, Cloșca și Crișan dar inima îmi e atât de înălțată de frumusețea acestui oraș... Ador camera asta. E prima în care mă simt ca acasă. Se pare că, mai nou, acasă pentru mine înseamnă o cameră de hotel”).

Însă, cum Iată Lumea nu prezintă tuturor numai destinații de vacanță de 5 stele, îmi place la nebunie să savurez un ceai aburind, pe terasa unei cabane din lemn, să admir ploaia printre perdele de cetină, așa cum iubesc să călătoresc prin deșert, alături de beduini. Preferințele mele atunci când vorbim despre vacanțe speciale sunt a fel de variate și diverse precum națiile pământului. Însă, dacă vorbim despre o vacanță în România, aș alege oricând Țara de Piatră a Apusenilor. 100 de kilometri de calcar, din orice parte ai alege să pornești spre inima lor.

Ce au Apusenii așa demn de vizitat? În primul rând sunt declarați Parc Național Natural și asta cred că spune foarte multe. Dar sentiment mai înălțător și, deopotrivă de smerit decât atunci când străbați Cheile Ordâncușii de exemplu și abia vezi cerul doar când munții au hotărât să-i facă lor printre crestele lor, eu nu am întâlnit până acum. Izbucul Tăuz, singurul loc ales de Bear Grills de la Discovery pentru a fi poarta lui de evadare într-una din filmările din Transilvania este unul dintre cele mai puternice motive pentru care m-aș întoarce oricând, acolo, alături de ghețarii vii din Scărișoara și Vârtop. Cât despre ospitalitatea moților, oamenii care s-au făcut frați cu muntele, despre puterea lor interioară, istoria și felul în care au învățat de la munte să reziste vremurilor cred că nu mai încape îndoială că merită măcar o dată în viață să le ascultați poveștile în jurul ceaunului în care vă pregătesc un delicios balmoș.

Ar mai fi de spus că Apusenii au cabane cochete dar și pensiuni ca la carte. Au ape repezi pline de glasul aurului pe care, altădată, moții îl scoteau din munte chiar cu prețul vieții. Au cascade uimitoare și peșteri care arată în fiecare anotimp, altfel.

Apusenii păstrează vara căldura binefăcătoare a soarelui, fără să îl lase însă să te pârjolească. Iernile lor sunt aprige și tăioase, la fel ca muchiile colțuroase ale stâncilor. Iar toamna...ei bine toamna în Apuseni este o adevărată poezie pentru că fiecare frunză purtată de vânt acolo rostește povești vii, deloc uitate printre oamenii locului. Și dacă portul popular moțesc este cu preponderență doar în alb și negru, amintind de greutățile traiului în munți, ei bine toamna Apusenilor este o feerie de culori, o explozie a unui curcubeu pământesc, ce merită trăită, simțită, respirată cu toți porii într-o vacanță aici. 

Desigur că sunt o mulțime de oferte de turism pentru România și fiecare are farmecul ei. Însă, la polul opus aș alege oricând un bungalou amplasat între apele de azur dintr-o destinație exotică, un cocktail cu umbreluță pe marginea unei piscine cu apă de cristal și chiar o cină romantică la malul oceanului. Cele mai avantajoase pe care le-am găsit sunt la cei de la CND Turism. Dar să știți că nu aș spune niciodată nu unei seri petrecute în deșert sau unui circuit turistic într-o cultură total diferită de a mea. 

Mai mult, nu aș rata pentru nimic în lume să scriu romanul vieții mele într-un hamac pe o plajă virgină, cu ochii pierduți în valuri, după cum cred că nu mi-ar ajunge o viață să pot respira toată istoria acestei lumi, în muzeele în care ador să descopăr civilizații și personalități.

Însă, după ce toate simțurile mele ar fi satisfăcute oriunde în marile capitale ale lumii, printre castele Bavariei sau pe Strada de Aur a Pragăi pășind pe urmele lui Franz Kafka, în castelul lui Salvador Dali din Figueres sau printre morile de vânt din Amsterdamului adorat de Rembrandt van Rijn, m-aș întoarce tot în țara mea să pot scrie și posta impresii de călătorie dar și uimitoarele fotografii din toate aceste destinații spunând fericită tuturor: Iată Lumea Mea!

* Articol scris pentru Spring Super Blog 2017! 

Sursă foto: arhiva personală: romaniasphotos.blogspot.com.