Romanul unei vieți salvate

Știți cum învârte viața asta lucrurile în așa fel încât să nu ai nicio clipă de liniște? Sigur că știți. Și, probabil că știți bine și că are grijă, atunci când îți este lumea mai dragă, să întoarcă toate lucrurile pe dos, probabil ca să nu cumva să respiri ușurat, prea mult.

Ei bine, printre “norocoșii” care au testat de multe ori senzația asta mă număr și eu. Nu mi-am dorit niciodată să fie așa. Dar cine sunt eu să mă pun cu Universul acesta? În anul în care mi-am tipărit prima carte, mama a plecat din lumea asta fără să citească nici măcar un rând din ea. În nopțile în care scriam mă întreba mereu de ce nu-i arăt și ei ce iese din mâna mea. Adevărul este că am ținut morțiș să îi fac o surpriză și să îi arăt cartea când era gata cu totul. Numai că universul a avut alte planuri cu noi și a luat-o pe mama de lângă mine cu numai câteva zile înainte ca tipografia să mă anunțe că e gata cartea mea. 

Ani întregi m-am învinovățit pentru asta. Am învățat de atunci să nu mai amân lucruri pentru că, de multe ori, poți face o bucurie cuiva și fără să o împachetezi frumos. Mi-am dorit să dau timpul înapoi de mii de ori de atunci. Culmea, dacă mama mea nu a apucat să citească ce a scris copilul ei, acum o lume întreagă poate, pentru că versurile mele împodobesc monumentul ei funerar. Măcar dincolo de viața asta s-o însoțească slova mea...

Trece o vreme și cunosc un om fabulos. Un bărbat care mi-a schimbat viața pentru totdeauna, un suflet pentru care nu am simțit niciodată ceva asemănător. Desigur că lumea s-a oprit în loc, desigur că soarele a încremenit undeva în sufletele noastre și, ori de câte ori ne vedeam timpul era ultima noastră grijă pentru că stătea undeva atârnat de-un par, în colbul vremii. Eram mai fericiți decât însăși fericirea pe pământ și, în același timp, ciocnirile noastre în idei erau mai ceva ca rivalitățile din “Clash of the Titans”. Asta până când ne priveam iarăși în ochi, uitând că mai există și altceva pe planeta asta în afară de privirile noastre încleștate. V-am spus de ce este acest om fabulos? Pentru că, oricât de departe aș fi vrut să fug de el, găsea cea mai neobișnuită metodă să mă aducă înapoi. Iar în cazul în care nu știți, pe mine nimeni, niciodată, nu m-a întors din drum. 

Una peste alta, dragoste cu năbădăi. Când l-am cunoscut am primit de la el o agendă în care, spuneam eu, voi scrie toată povestea noastră, ca nimic din ea să nu se piardă vreodată. Suișurile și coborâșurile cele mai mari, cele mai intense momente de fericire absolută, cele mai grele lacrimi dar, mai ales, toate „nimicurile” acelea care țin în priză o astfel de poveste trebuiau să fie acolo. Peste vreme, din toate ingredientele acestea avea să iasă o carte la fel de fabuloasă precum povestea noastră. 

Numai că într-o zi, omul acesta ajunge de urgență la spital. Blocaj renal pe lângă altele. I se fac tot felul de teste. În mai puțin de 24 de ore medicii vorbesc despre un diagnostic crunt: cancer. Care, dincolo că era un diagnostic alarmant, cel mai probabil urma să fie galopant, din cauza blocajului renal. Chiar dacă trecuseră niște ani buni de la povestea mamei mele, pentru așa ceva nu ești niciodată pregătit. Omul meu fabulos hotărăște să-și lingă singur rănile, departe de mine o vreme. Chipurile pentru a mă feri să mai trec încă o dată prin aceleași stări ca atunci cu mama. La numai câteva zile primesc un mesaj: “Aș fi vrut să știe tot universul despre noi. Și tare mi-ar fi plăcut să știu cum se termină povestea noastră”...

Inițial am încremenit. Cumva parcă retrăiam același film din urmă cu câțiva ani. Dar, de data aceasta, nu puteam lăsa să se întâmple la fel. Așadar m-am pus pe scris tot ce nu completasem deja în acea agendă pe care mi-o făcuse cadou în așa fel încât, dacă mai avea vreo îndoială, să înțeleagă clar, negru pe alb, cât de mult îl iubesc. Cu toate că știam care erau riscurile, am vrut să transform povestea noastră într-un roman (pentru că, de fapt, exact asta și este) de care, peste vreme, să se poată bucura și alții citindu-l. Toate bune și frumoase, ceva bani strânși aveam, dar tot îmi mai trebuiau ca să scot romanul din tipar, vreo 2.000 de lei. Cum nu voiam să știe încă prea multă lume ce am de gând să fac, nici nu puteam cere cuiva care m-ar fi putut ajuta. Deci cum puteam eu face un împrumut rapid și unde mai exact? Cu băncile știți bine cum stă treaba, durează o grămadă până îți aprobă un credit urgent și, cum totul se întâmpla într-o duminică era și mai complicată toată situația.

Nu știu cum, dar probabil tot universul acesta a avut grijă și mi-am amintit că există un produs exclusiv online, care mi-ar putea rezolva urgent problema banilor. Se numește Telecredit și poate fi accesat de oriunde, cu ajutorul telefonului mobil, tabletei sau a unui computer cu conexiune la internet. 

Suma maximă pe care o poți împrumuta cu ajutorul acestui serviciu este de 2000 de lei, exact cât mai îmi trebuia mie pentru romanul vieții mele. Completarea formularului de pe site-ul Telecredit nu durează mai mult de 5 minute, dar partea interesantă la toată povestea asta este că produsul este primul credit de nevoi personale a cărui dobândă este ZERO! Da, ați auzit bine, adică vreau 2000 de lei și tot atâția voi returna serviciului Telecredit în maximum o lună de la acordarea acestui tip de împrumut urgent. 

N-am mai stat pe gânduri, era în joc o viață și, mai mult decât atât, era în joc fericirea celui mai iubit om din viața mea. Îndeplineam toate condițiile pentru obținerea unui credit fără acte (aveam peste 18 ani, aveam și cont în bancă, un venit din salariu și chiar un telefon mobil de care nu mă dezlipesc niciodată. Cât despre email...nici nu se mai punea problema). Am completat imediat formularul. 

Surpriza cea mare a fost că a doua zi dimineață aveam cei 2.000 de lei în cont! Așa de repede se mișcă băieții de la Telecredit, procesând rapid cererile. Am putut respira ușurată, mai ales că oamenii aceștia nu merg cu tot felul de subterfugii și nu au comisioane ascunse de analiză, de acordare a creditului online sau de administrare. La finalul lunii plătești exact cât ai primit, fără să îți faci griji de unde scoți alți bani în plus.

Am zburat la tipografie să îmi iau cartea și să achit restul de bani. În numai câteva ore țineam în mâini povestea unei iubiri. Povestea unei vieți frumoase, presărate cu de toate. Tot ce trebuia să fac acum era ca un exemplar din ea să ajungă la iubitul meu. 

A citit-o pe nerăsuflate. Mi-a spus că mă întrecusem pe mine față de oricare altă scriere de-a mea de până acum. Lacrimile îmi curgeau incontrolabil. Nu știam dacă să zâmbesc sau doar să îmi maschez amărăciunea. Sufletul îmi era țăndări, dar măcar nu repetasem aceeași greșeală ca în urmă cu câțiva ani. Cu siguranță nu aș fi putut trece din nou prin toate stările acestea dacă nu era Telecredit de partea mea. Uimirea din ochii lui n-aș schimba-o pentru nimic în lume. Iar bucuria cu care mi-a șoptit strângându-mă tare în brațe: “nu s-a terminat aici” nu ar putea egala niciun alt moment în care am zâmbit cu gura până la urechi, altădată.

Surpriza știți care e? Că omul meu fabulos nu are cancer! A doua zi după ce a citit romanul, doctorii au descoperit de fapt o afecțiune care poate fi tratată, nu este incurabilă și l-au pus imediat pe tratament. După două luni ieșea pe picioarele lui din spital. 

M-a întrebat de unde am avut bani să plătesc cartea. I-am spus că, atunci când iubești treci peste orice și găsești soluții, doar ca să păstrezi lângă tine ce-ți dorești cu toată ființa și simți că îți trebuie. Se pare că, de data asta, universul doar a răscolit viețile, dar a lăsat timpul de partea noastră. 

Nu știu dacă Telecredit are vreo relație specială cu universul acesta, dar, cu siguranță, prin rapiditatea cu care mi-a acordat împrumutul, contribuind la bucuria noastră, chiar cred că este prieten la cataramă cu el. Și cred că nu mai e niciun secret pentru cineva că, din ziua aceea, Telecredit a devenit și prietenul nostru, pe care l-am recomandat tuturor celor care au nevoie urgentă de ajutor financiar fără prea multă bătaie de cap. Cât despre noi... povestea noastră este încă departe de a se termina. Romanul acela a fost doar prima parte din ea! :)

* Articol scris pentru Spring Super Blog 2017!