Unii oameni sunt predestinați să ducă o viață de sfinți. Nu-i găsești la tot pasul și, de când e lumea, ei se nevoiau departe de ispitele oferite de plăcerile lumești. Unii se închideau în mănăstiri și schituri. Alții plecau în pusiu, lăsând departe orice contact cu oamenii. Mai erau și aceia care se adânceau între faldurile umbroase ale codrilor, păstrând din vreme în vreme contactul cu lumea.
Fiecare avea credința lui și obiceiurile lui zilnice. Fiecare trăia și se nevoia după putințele sufletești și trupești. Dar toți se închinau la același Zeu Unic, căci așa era numit în vechime. Unul dintre acești oameni devenit sfânt între timp a trăit în Evul Mediu și a fost chiar duhovnicul de taină al unui alt mare sfânt ortodox, Ștefan cel Mare. Click aici pentru restul materialului!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu