E sezonul pentru schi, anotimpul zăpezilor pufoase și al gerurilor năprasnice, înfruntate doar de la gura sobei. Și așa, mi-am amintit că există în România mea frumoasă, un loc în care, sângele îți îngheață în vene nu doar de frigul iernii ci, de câtă frumusețe găsești acolo!
Suntem în Dorna Candrenilor, la 11km de Vatra Dornei. Paradisul înghețat al iubitorilor de iarnă și, unul dintre acele locuri în care viața încă mai mustește de tradiție și obicei. Am întâlnit-o pe Florentina, o visătoare incurabilă, în urmă cu câteva ierni. Este o candreancă get, beget, stabilită la Cluj de vreo zece ani. Zece ani, din cei aproape 28, petrecuți departe de casă. Cu toate astea, nu a uitat nicio clipă cine este, iar rădăcinile-i sunt la fel de adânci, ca ale oricărui stejar din dulcea Bucovină! Până la ea cunoscusem doar oameni mult mai în vârstă, apropiați de locurile părintești. Însă, după prima vizită în Dorna Candrenilor am înțeles ce înseamnă colțul acesta de lume, pentru românii cu suflet curat, indiferent de vârstă.
Nu ai cum să nu iubești Bucovina. Și despre ea și vrăjile ei adânci care te fac să revii oricând, cu plăcere am tot scris. Dar povestea de astăzi este despre această Dornă, despre candrenii ei și despre o fată care poartă cu mândrie, straiul popular al bucovinenilor.
Citește mai departe, aici!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu