Trebuie să fii, într-adevăr, un împătimit al călătoriilor să ajungi pe o vreme atât de mohorâtă aici, ca cea prin care m-au purtat pe mine pașii, către Alma Vii. Trebuie să îți placă să bați cărările și să iubești istoria, indiferent ar cui ar fi ea, trebuie să simți că zidurile vechi nu sunt doar niște adunături de pietre, puse acolo de unii care sunt demult, oale și ulcele.
Alma Vii. Vara, 2011. Ploaie mocănească, în toată regula, de cum am intrat, în Transilvania. Localitate săsească, veche, cu renume și povești, cu case aranjate, ateliere de meșteșuguri reînviate și…o biserică fortificată, Alma Vii se află pe drumul Mediaș-Agnita, spre Moșna. Între Moșna și Alma Vii nu sunt decât vreo 7 km și, primul element pe care îl vezi când ajungi aici este, evident, turnul cel mai înalt. Construcția este cocoțată pe un deal, așa că poate fi reperată cu ușurință.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu