Îndeletniciri bucovinene - spiritualitate închistrită


 Povesteam aici, despre istoria, tradițiile și îndeletnicirile bucovinenilor. Totuşi, cel mai vechi meşteşug și în această zonă este OLĂRITUL. Vechimea lui este argumentată de descoperirile arheologice din zonă. Această ocupaţie încă mai dăinuieşte în Rădăuţi şi la Marginea, unde meşterii olari sunt renumiţi pentru ceramica neagră şi cea roşie, utilitară.



În Bucovina secolelor XVIII-XIX exista ceramica zgrafitată, de tradiţie bizantină, cunoscută şi sub numele de ceramica KUTY dup vestitul centru înfiinţat de olarii armeni veniţi din Moldova. În ultimul secol acest tip de ceramică este produs de centrul de la Rădăuţi. Un alt centru foarte important în producerea ceramicii bucovinene este cel din localitatea Marginea, de unde, ceramica neagră face şi astăzi înconjurul lumii, fiind deosebit de apreciată de către turiştii străini.

Portul popular


       Pentru bărbaţi, costumul popular se remarcă prin simplitatea croiului şi a decorului pieselor specifice: cămaşa albă (decorată pentru sărbătoare), iţarii, brâul sau chimirul din piele (brodat cu mărgele pentru zilele de sărbătoare). Brâul, cu cât este mai lat şi mai frumos împodobit, cu atât satul din care vine bărbatul este mai sus, spre munte. Lăţimea brâului mai denotă şi cât de bogat este chiaburul care-l poartă.


Costumul popular femeiesc prezintă însuşiri artistice deosebite; se distinge prin sobrietate şi decor. Este alcătuit din cămaşă, catrinţă, bete, acoperăminte pe cap, podoabe, ca piese specifice, la care se adaugă piesele comune: bondiţa, cojocul, sumanul, mantaua. La femei este format dintr-o cămaşă frumos colorată cusută cu mărgele, o catrinţă ţesută cu fir auriu, legată în talie cu brâu colorat, iar în picioare, opinci. Iarna, femeile poartă bundiţă, ciorapi si basma din lână. Basmaua arată după felul în care este legată şi în care este aranjat părul, statutul femeii. Cu cât basmaua este mai închisă la culoare, cu atât femeia este mai în vârstă. Femeile nemăritate nu sunt obligate să poarte basma şi îşi pot lăsa părul despletit, pe spate.

De asemenea, există haine speciale pentru toamnă-iarnă. Sumanul folosit iarna este făcut din lână de obicei de culoare închisă (gri închis, maro, negru) şi decorat cu şnur de culoare neagră. Cojocul este de asemenea, o haină până la genunchi, din lână înspre interior şi piele la exterior, decorat cu motive florale. Pielea nu este vopsită. În ultimii ani decoraţiunile florale au fost înlocuite de elemente la modă iar pielea vopsită în maro, gri, negru şi chiar roşu sau albastru. Ca şi motive folclorice care împodobesc portul popular bucovinean întâlnim spicul, soarele, frunza şi crucea.

Închistritul ouălor



Ouă se încondeiază în nenumărate zone din țara aceasta. Bucovina este recunoscută pentru colorit. Și pentru motivele populare pe care le-a dat jos de pe țesături și le-a așezat frumos, în linii ferme și subțiri totodată, pe coaja cea firavă a ouălor. Iar aici, împodobirea aceasta plină de migală se numește închistrit, nu încondeiat. Este un meşteşug care necesită talent, pricepere şi sensibilitate, prin care se realizează unicate prin decorul lor. Obiceiul a fost introdus în Bucovina de către ucraineni, unul dintre cele mai cunoscute centre de închistrire a ouălor fiind la Moldoviţa.



Tehnica de închistrire se realizează prin „cruţarea fondului” prin desenarea cu chişiţa, cu ceară de albine încălzită. Chişiţa este o ţeavă îngustă din tablă subţire, cu diametrul unui ac, cu firul unui păr de porc în exterior, fixată pe un beţişor de lemn. Această tehnică a devenit o adevărată artă prin ornamentarea oului cu forma sa ovoidală, prin împărţirea suprafeţei în câmpi ornamentali orizontali sau verticali, realizându-se o concordanţă între volum şi decor până la perfecţiune. Oul, spălat și golit de conţinut se împarte în suprafeţe mai mici, se desenează şi apoi se introduce în culoare deschisă, de exemplu galben, apoi se realizează alt desen şi se introduce în culoarea mai închisă (portocaliu).



E multă migală în această artă, și multă dăruire. Dacă nu ai văzut niciodată cu se închistrează un ou și câtă precizie îți trebuie pentru acest meșteșug, privește atent la strașnicele bucovinence! Femei zdravene, obișnuite atât cu munca la câmp și cu spartul lemnelor, bucovinencele își etalează măiestria cu precădere în închistritul ouălor. Pentru că aceste femei nu poartă în ele doar darul de preț al vieții ci întreaga artă ancestrală a strămoșilor ei. Toată atenția, grija și imaginația acestora sunt înscrise genetic în memoria bucovinencelor. E un exercițiu incredibil să vezi cu câtă lejeritate își împodobesc aceste femei și portul și casa dar mai ales, acest ou, simbolul cel mai de preț al vieții!

Gastronomie


Bucovinenii sunt recunoscuţi pentru ospitalitate, considerând o onoare să deschidă uşa pentru oaspeţi. Și dacă tot te-au primit în casa lor și te-au pus la masă îmbiindu-te cu tot felul de arome și gusturi, uită-te bine ce poți mânca aici, mai ceva ca la mama acasă! Mămăliguţă cu brânză şi smântână, sarmale, supe şi ciorbe cu smântână (vestită fiind cea de pui, din Rădăuţi), cârnaţi, chişcă, tobă, drob, pască şi cozonac cu mac sau brânză, mucenici, învârtitură, carne friptă în scoarţă de fag, tochituri cu mămăligă, pe toate le fac bucovinenii cu drag și le împart și mai abitir cu oricine le va trece pragul. Îmbietoare şi gustoase sunt totodată şi placintele poale-n brâu, tocineii sau vărzările. Iar ca toate să meargă ca unse, în cinstea bucătăresei şi a oaspeţilor se ciocnesc păhărele de ţuică, adesea băută printre meseni, din acelaşi pahar. Nu sunt de lepădat nici vișinatele, afinatele groase mai ceva ca sângele înghețat în vene, muratele cele negre și amețitoare, precum și licorile cele învârtoșate ale Băbeștii Negre de Nicorești, sau Feteasca cea Neagră de Uricani!

În vechime, pentru prepararea mâncării existau vetre special amenajate, iar prânzul comun se întindea pe mese special construite din lemn iniţial sau piatră, adevărate altare de sacrificiu, sau jos, pe pământ, pe feţe de masă albe, a căror conotaţie de puritate este importantă în simbolistica ritualurilor.



Acum, că ți-ai pus neuronii la punct cu istoria și obiceiurile bucovinenilor, și burta la cale cu mâncărurile lor, te voi invita să îți tragi sufletul doar preț de câteva click-uri, până vei descoperi pas cu pas, atracțiile lor turistice, adevărate motive de mândrie, pentru niște oameni învățați din plin cu traiul la munte și neclintirea lui! Cine a auzit de vestitele pârtii din Vatra Dornei sau de apele minerale din Poiana Negrii, ori de Hotelul Carol ori cazinoul din oraș, odinioară mândria urbei? Îți voi spune povestea lor, te voi plimba prin pădurile întinse și îți voi ostoi setea cunoașterii, îți voi aduce în dar imagini despre care, la prima vedere nu ai crede că sunt din România ta! Dar până atunci, delectează-ți ochii, prin țara aceasta de pământ plin de istorie, tradiție și culori, pe Iată Lumea!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu