O rana mereu sangeranda: Sarmizegetusa!


Când priveşti în inima unui popor, priveşti de fapt, spre trecutul său. Îi vezi toate realizările, toate încercările şi mai ales, toate rănile. Dar atunci când priveşti istoria prin ochii unui popor a cărui nepăsare nu cunoaşte margini realizezi că dincolo de toate considerentele, nu işi merită o istorie glorioasă.

Asa se întâmplă de ceva vreme şi cu poporul român. Câteodată, privit din afară ai senzaţia că nici nu a fost vreodată atât de dârz şi mândru pe cât se laudă. Vorbind despre un subiect cum este Sarmizegetusa Regia ş ce reprezintă acest loc pentru istoria noastră, lucrurile stau mult altfel. De aceea, subiectul este unul din ce în ce mai spinos.

Cum am caracteriza la ora actuală cetatea din munţii Oraştiei? Cum altfel decât plină de durere? La o analiză mai atentă, nici nu zici că au trecut 2000 de ani peste ea. Şi nici nu zici că România secolului XXI este patria cladită în sângele strâmoşilor daci. De ce? Pentru că cel puţin în ultimul secol, Sarmizegetusa Regia a fost pe rând victima unui regim comunist care avea ca motto denigrarea strămoşilor daci, pentru ca mai apoi, să fie lăsată pradă hoţilor. Aceiaşi hoţi care au ştiut să răscolească măruntaiele strămoşeşti în căutare de comori.

Ajungând în zilele noastre vedem cu uşurinţă că Sarmizegetusa are parte de o soartă blestemată. Aceea de a nu-şi găsi niciodată liniştea. Ba, mai mult, Sarmizegetusa se pare că a încăput cu uşurinţă pe mâinile unui vrăjitor malefic hotărât cu orice preţ, să o distrugă. Statul, căci despre el este vorba, a lasat Sarmizegetusa pe mâna unor neaveniţi care, în loc să păstreze cât mai aproape de adevăr o moştenire valoroasă, nu face altceva decât să o distrugă.

Cei care ajung astăzi la Sarmizegetusa Regia pentru prima oară au parte de o imagine dezolantă: copaci rupţi de stihiile naturii şi lasaţi pradă uitării, pietre sparte din santuare ce odată serveau unor scopuri mai mult decît nobile, vetre de foc amplasate la voia întâmplării sau, mai bine spus, cu tâlc, în zona sacră a cetăţii, precum şi o serie de vagoneţi ruginiţi care se pare, aveau un scop precis pentru care au fost lăsaţi în zona sacră. Trec cu vederea foarte uşor peste bucăţile de zid dărâmate sau inscripţionate şi peste gunoaiele întâlnite la tot pasul. Sunt detalii nesemnificative se pare pentru nişte oficiali care, din spatele birourilor lor opulente dictează istoria unui neam!

Cu atât mai mare şi mai neplăcută le este surpriza celor care, poate în urmă cu numai un an, au călcat aceste locuri, admirându-le. O istorie scrisă cu sânge se înfăţişează acum, dezolantă, privirilor lor, pline de stupefacţie. Ca o paranteză, cetaţile dacice din zona munţilor Orăştie se află acum sub înalta grijă şi atenţie a Parcului Natural Grădiştea Muncelului Cioclovina care, se pare, că nu are nici o treabă cu istoria ci doar cu protejarea mediului înconjurător. Cineva se pare însă că nu are habar nici măcar ce înseamnă acest lucru. Perfect de acord: istoria sau, cel puţin o parte a ei, ar trebui scoasă în afara legii. Acea istorie care îi include şi mai mult, care este scrisă de nişte ignoranţi şi inconştienţi care se dezic de ea, apărând mediul înconjurător prin depozitarea gunoaielor şi a fierului ruginit într-o zonă care nu este nici în prezent foarte afectată de poluare! Felicitări! Meritaţi să faceţi parte din istoria poporului român! Şi tot ca o paranteză, poate nu ştiaţi că fierul are o durată de degradare extrem de mare in timp. Evident că nu ştiţi, sau şi mai evident, că nu vreţi să ştiţi!

La fel cum, nici noi acei români pentru care strămoşii noştri au scris cu sângele lor istoria, nici noi nu vrem să ştim! Şi, atâta vreme cât tolerăm aceste acte de nepăsare, nu suntem cu nimic mai prejos decât aceşti inconştienţi, membri ai Ministerului Culturii şi cei trei membri ai comisiei de gestiune a cetăţilor dacice, persoane care nu merită atâta publicitate încât să le fie scrise numele aici. Chiar dacă, sub o mare tentă negativă.

Şi dacă ar fi să ne gândim o clipă, am vedea mai mult decât clar cum aceeaşi Sarmizegetusa este vândută, nu numai de cei care sapă după aurul ei ci şi de oficiali ai statului. De acei oameni care, în loc să o apere, o distrug. De aceia care o vând nepăsării şi uitării doar pentru un pumn de arginţi care, astăzi se traduce în salariu şi interese proprii.

Am înteles cu toţii că vreţi să îngropaţi istoria, făurind alta doar din vorbe şi nu din fapte. Am înţeles că nu vă puteţi numi români ci pur şi simplu, gunoaie! Am acceptat şi ideea că, din scaunele voastre confortabile, istoria se vede doar pe deaspura ochelarilor. Ce nu o sa înţelegem niciodată este faptul că, nu aveţi nici măcar atâta demnitate încât să lasaţi pe alţii să se ocupe de ceea ce este clar pentru toţi că sunteţi incapabili!

Dacă până acum, cei care iubeau neamul acesta şi se mândreau cu strămoşii lui vedeau în sclipirea fiecărei pietre de la Sarmizegetusa Regia şi în foşnetul fiecărei frunze sângele şi lupta crâncenă a dacilor pentru apărarea unei istorii a neamului, astăzi ei pot vedea şi suferinţa din sufletele strămoşilor. Acelor strămoşi care astăzi, privesc cu neputinţă cum casa lor, ţara aceasta le este vândută nepăsării. Acea nepăsare care, pe unii îi îmbogăţeşte. Într-adevăr, de asta au scris mari români ca Eminescu, Coşbuc sau Vlahuţă despre moştenirea dacilor! Ca să vă bateţi voi joc de ea astăzi!

O singură întrebare se ridică de aici: suntem oare neam de daci sau mai degrabă, urmaşi ai unei Rome, pardon, Românii cladită în aurul şi sângele unui popor… care si-a uitat valorile si propria istorie, in favoarea bogatiei materiale, a incompetentei si nepasarii?

Destinatii care-ti taie rasuflarea



Te-ai intrebat vreodata care sunt cele mai inalte locuri de pe planeta, care sunt punctele in care adrenalina ti se ridica in vene la cote maxime? Ei bine, iata un top, nu alcatuit dupa inaltime ci doar dupa cat de mult ti se taie rasuflarea…

Punte peste Grand Canyon


O punte in forma literei “U” realizata din otel si sticla permite acum curiosilor sa exploreze de deasupra, Marele Canyon. Skywalk, asa cum este numita puntea a fost inaugurat pe 28 martie a.c. si este situata la mai bine de 2000 m departare de Eagle Point. Uita-te in jos si vei simti cum stomacul tau o ia razna la mai bine de 1200m peste raul Colorado. Cam de trei ori mai inalta decat Empire State Building.

Skywalk este deschis din zori pana la asfintit si poate sustine 120 de persoane in acelasi timp, fara a fi aglomerat. Si, pentru a fi cu totul asigurati ca nimic nu se poate intampla, fiecare vizitator primeste o pereche de talpici pentru pantofi, pentru a proteja sticla. Celor foarte fricosi li se ofera si parasute.

Unde sa-ti tragi rasuflarea:

Cateva locatii de cazare sunt amplasate chiar la baza canionului dar viata adevarata este in Las Vegas. Hotel Bellagio este probabil cea mai indicata locatie atunci cand iti doresti lux si opulenta. Sursa Foto: www.todaysseniorsnetwork.com

Millau Bridge, Franta


In 2004 a fost inaugurata singura legatura a Parisului cu sudul Frantei. Podul Millau este cel mai inalt pod de vehicule din lume si, gurile rele spun ca este si cel mai frumos, multumita arhitectului Norman Foster. Podul se afla la o inaltime de peste 300m iar combinatia dintre cerul albastru, cablurile inalte si podgoriile din apropiere te duc cu gandul la o corabie cu panze pe o mare plina de ceata si fantome. Te costa doar 9$ sa traversezi podul in lunile de vara si, mai putin iarna. Un impediment: nu te uita in jos!!!

Unde sa-ti tragi rasuflarea: Chateau D’Ayres care dateaza inca din secolul al XVIII-lea si care mai este si un loc propice pentru a explora valea Tarn si stancile splendide din apropiere.

Golf in Snow Mountain, Dragonul de Jad

Batalia pentru cel mai inalt traseu de golf este acerba. Mai ales cand golful la inaltime este jucat in China. Muntele Tuctu si clubul de golf de acolo erau renumite printre iubitorii acestui sport, numai ca au fost abandonate, probabil din cauza faptului ca nimeni nu putea sa termine traseul fara sa sufere o epistaxis (hemoragie nazala) puternica. Clubul Dragonul de Jad este situat la mai bine de 3000m altitudine. Este o locatie uimitoare, situata printre varfurile muntoase acoperite cu zapada. Traseul realizat de catre Neil Haworth este unul dointre cele mai lungi din lume, deoarece, conform legilor fizicii, datorita aerului rarefiat, mingea ajunge mult mai departe decat pe sol, la nivelul marii. Aici este unul din locurile in care, perdeaua de nori reprezinta un obstacol la fel de mare ca si bancurile de nisip…

Unde sa-ti tragi rasuflarea:

Banyan Tree este o locatie amplasata la doar 1.5 ore de Dragonul de Jad. Hotelul ofera turistilor 55 de vile decorate traditional, precum si un centru spa. Sursa Foto: www.chinaodysseytours.com

Turnul din Sydney


Turnurile de observatie nu au intotdeauna elemente speciale dar cel din Sydney beneficiaza de un bar si un restaurant de exceptie. Cel mai inalt restaurant din emisfera sudica se afla aici, in turnul din Sydney la mai bine de 3000m altitudine. Privelistea este una de exceptie: Opera House si Harbour Bridge. Ca si specialitati putem aminti stridiile tazmaniene in sos de sampanie. Pentru cei mai indrazneti si, de ce nu, masochisti exista cele 1504 trepte pana la restaurant, pentru care, multi se iau la intrecere. Recordul pana acum este de 6 minute si 52 secunde. Pe de alta parte, liftul ajunge pana la restaurant in 40 de secunde si poti arata elegant la intalnire.

Unde sa-ti tragi rasuflarea: InterContinental, elegant si stilat, cu privelisti uimitoare spre port. Sursa Foto: vanessarivera.net

Muntele Chacaltaya

La “doar” 5000m deasupra marii, muntele Chacaltaya se detaseaza la mare distanta de muntele Ajax din Aspen. Este locul ideal pentru schiori, cel putin cat nu se intensifica incalzirea globala. La fel de uimitoare ca si o vizita la lacul Titicaca, experienta pe muntele Chacaltaya ofera placeri unice. Unde mai pui ca este locul ideal unde iti poti combate raul de inaltime!

Unde sa-ti tragi rasuflarea: Hotel Europa: 110 camere in La Paz. Rezerva o camera la etajele superioare pentru o priveliste de zile mari catre muntele Illimani. Sursa Foto: aundryagency.vox.com

Mini vacanta la Praga


Praga este oricand o destinatie la indemana celor care vor sa experimenteze un week-end incarcat de emotie, departe de casa. Odata ajuns aici vei vedea ca orasul ofera o multitudine de posibilitati de petrecere a timpului liber.

Praga a fost de-a lungul timpului, cetatea de scaun a regilor Boemiei, capitala Sfantului Imperiu Roman de Natiune Germana si a Cehoslovaciei, pentru ca in 1993 sa devina capitala republicii Cehe. Amprenta istoriei se regaseste in oras prin stilurile gotic, renascentist, baroc, Art Nouveau pentru ca Praga sa se imbogateasca, recent, cu cladiri indraznete precum Casa Dansatoare, o cladire nonconformista in toate sensurile cuvantului.
Experienta ceha poate incepe din cel mai vechi district al sau, "Stare Mesto" (Orasul Vechi) unde turistii pot admira ceasul de pe "Primaria Evreiasca", cu cifre ebraice.

Centrul vech
i este intotdeauna cel mai cautat de turisti pentru plimbarile linistite pe strazile pavate cu piatra cubica, pentru castelele si bisericile care te intampina cu portile deschise. Te poti caza la hotelul Mandarin Oriental amplasat chiar in centrul cartierului Mala Strana. Cele 99 de camere ale locatiei au fost proiectate de celebrul architect Kuhan Chew, cel care a realizat si designul interior al hotelului Burj Al Arab. O camera dubla costa la Mandarin Oriental aproximativ 270 $ pe noapte. Daca ti se face foame, afla ca Pravda este unul dintre cele mai bune restaurante din oras. Atmosfera, preparatele gustoase si servirea ireprosabila te vor convinge ca merita sa lasi 100 de dolari pentru un pranz in doi.

Daca ai nevoie de niste recomandari culinare, ei bine afla ca traditionalul medallion de porc umplut cu prune, iepurele in sos de usturoi si spanac cu galusti de cartof sunt printre preparatele cu cea mai mare trecere printre turisti.
Pentru cei pasionati de ispravile bravului soldat Svejk am putea recomanda beraria U Kalicha, pomenita in romanul lui Hasek. Si, daca vrei si putina istorie printre altele, afla ca renumita Café Slavia a fost construita in anul 1887. Dar, daca vrei sa gusti o ceasca de cafea fierbinte trebuie sa te trezesti dis de dimineata. Numai asa vei reusi sa prinzi o masa libera acolo.

Cele mai potrivite amintiri pe care le poti lua acasa, din Praga sunt evident marionetele, papusile din lemn si berea (Budweiser Budvar sau Pilsner Urquell). Le vei gasi pe toate in magazinele strategic amplasate in spatele
Bisericii Tyn. Si daca seara vrei sa simti atmosfera cluburilor din Praga mergi in Duplex, unde Mick Jagger si-a sarbatorit aniversarea. Celor care prefera muzica jazz sau rock-ul si vor sa stea pana tarziu le recomandam o seara in Batalion. Praga este destinatia perfecta pentru cei care in week-end se pot urca in masina, pentru o experienta inedita. Dincolo de toate obiectivele pe care le poti vizita aici, ramane farmecul orasului si povestile pe care ti le pot spune localnicii seara tarziu, la un pahar de bere buna! De ce sa nu incerci si tu?

Sarmizegetusa Regia, povestea incepe aici!


Era acum sapte ani, o dimineata calda de iunie. M-am urcat in autocar fara sa stiu exact ce ma asteapta. A fost ziua care mi-a schimbat destinul. A fost ziua care m-a tras pe un alt drum al vietii. A fost ziua in care mi-am cunoscut stramosii.

Era sase dimineata, un autocar plin de fete straine. M-am impretenit repede insa cu niste adolescenti asa ca am format o "bisericuta". Citisem cate ceva inainte sa plec despre catatile dacilor, cetati ascunse in munti. Nu vazusem insa niciodata o imagine a unei astfel de cetati. Drumul trecea prin Sinaia, Busteni, Brasov, ca mai apoi sa ajunga serpuit prin Sibiu, Simeria, Orastie. Am oprit la Orastie pentru aprovizionare, deoarece in tabara de la Costesti aveam sa fim cazati timp de doua zile si sursele de hrana erau relativ reduse in zona.

Dupa popasul de la Orastie ne indreptam catre Costesti, Gradistea! Drumul se asterne printre sate tacute, pline de lumina. Este o amiaza calda de iunie si privirea imi fuge de la peisaj la taranii asezati parca intr-o anumita ordine pe la porti. Ne privesc curios, de parca prin fata portilor lor nu mai trecuse vreodata un microbuz. Suntem 20 de persoane, aproape de toate varstele. Se lasa seara si soarele isi duce ultimile batalii cu dealurile din ce in ce mai abrupte. Razele se joaca printre copaci, iar noi, in ritmuri de melodii de munte urcam catre inima dacilor.

Imi pare ca vad siluete ivite de printre ramuri dar sigur nu e decat imaginatia mea. Intr-un mod ciudat, ma simt aproape de casa. Cu toate ca eu stiam ca acest "acasa" pentru mine este in alta parte. Imi aduc aminte de cartile de istorie si legende si parca totul devine din ce in ce mai real. Ajungem in tabara, ne cazam in casute de lemn (n-am mai dormit in astfel de casute de pe vremea cand mergeam in tabara, in liceu) iar prima incursiune catre cetatile dacilor am planuit-o chiar in acea seara. Catre Blidaru!

Drumul urca prin padure, nu este foarte abrupt dar celor neobisnuiti cu astfel de experiente cu siguranta ca o sa le scoata sufletele. La fiecare pas mai ca te opresti sa admiri frumusetea naturii. Copaci cu tulpini rasucite, radacini iesite din pamant sub forma de trepte, toate te ajuta sa ajungi in varf! Dacii astia nu erau ei chiar asa usor de cucerit si stiau foarte bine unde sa-si amplaseze fortificatiile! In timp ce urcam, ne asternem la povesti. Eu incep istorisirea cu o carte recent aparuta la vremea aceea, "Legendele Cetatii Sinca", autoare fiind o buna prietena, Camelia Radu.

Nu-mi dau seama cat de repede trece timpul, mai ales cand ii vad pe toti si mai ales pe mine cat suntem de avizi dupa legendele neamului! Drumul catre cetatea Blidaru urca prin desisuri vreme de 45 de minute, dar in final ajungem la ruinele cetatii. Ne tragem sufletele inainte sa intram. Vedem din poienita aceea numai niste ziduri, ordonate, din pietre masive de calcar si andezit, taiate la aceleasi dimensiuni. Sunt ziduri ce rezista de peste 2000 de ani acolo in creierii muntilor. Sunt ziduri care au vazut istoria neamului nostru. Un fior parca imi trabate trupul gandindu-ma ca voi pasi si voi atinge o parte veche de istorie.

Intram in cetate si dintr-o data parca in jur se face liniste. Se aude doar vantul cum sopteste la ureche cate o legenda. Sau poate ne ureaza bun venit, cine stie... Soarele se pregateste de culcare iar noi cercetam fiecare coltisor al acelor ziduri. Descoperim si o litera straveche incrustata acolo si observam cum, langa acele ziduri nu creste niciodata nimic. Nici pe ele, nici langa ele. Un fenomen ciudat imi zic si pornesc la cercetat imprejurimile. Locul este plin de cimbrisor salbatic, galbenele, musetel si alte plante tamaduitoare. Parca e un colt uitat de lume si chiar asa se prezinta din moment ce abia prinzi o liniuta de semnal la telefon.

E primul meu contact cu ramasitele unor eroi pe care timpul parca ii tine inca in viata. Imi gasesc un loc departe de ochii lumii si privesc padurile. Si dealurile. Si incerc sa-mi construiesc o imagine despre cum aratau ei altadata...

Nu-mi dau seama cand a trecut o ora de cand suntem pe plaiurile dacilor si in cetatea lor, dar cu siguranta ca voi reveni aici, asa m
i-am spus atunci. Si de sase ani incoace, in fiecare vara calc pe urmele stramosilor mei. De fiecare data este altfel...

Asa s-a incheiat prima zi. Obositoare, dar cu nerabdarea celei de-a doua. Mergem in inima dacilor maine in zori! La Sarmizegetusa Regia!

Drumul catre Sarmi, asa cum o alint eu de ceva ani incoace este de 25 de kilometri din tabara de la Costesti. 20 se parcurg cu masina, restul de 5 pe jos, deoarece este practicabil doar pentru masini de teren. Alte povesti, alte peisaje. Este de o frumusete rustica iesita din comun. Apa orasului, asa cum este denumit raul Gradistea, ce ne insoteste pana sus, serpuiteste cand in stanga drumului, cand in dreapta lui. Trece peste pietre si trunchiuri de copaci cu o viteza ametitoare. Tot la fel de repede ne potoleste si setea. La cateva luni dupa ce am fost in zona am aflat ca aceasta apa are un grad foarte redus de impuritati, mai exact 0.1% in 100 de litri. Ca sa nu mai spun cum te pune pe picio
are dupa o ora si ceva de mers printre dealuri, pe un soare ce arde navalnic inca de la ora 8 dimineata!

Ajungem la zidurile cetatii. Este chiar Sarmizegetusa Regia! Cetatea lui Decebal! Cetatea care a suferit cele mai mari distrugeri in timpul razboiului din 105-106! Dupa un scurt moment de reculegere, pornim prin padure. De data aceasta, trunchiurile copacilor nu mai sunt noduroase si intortocheate ca cele de la Blidaru ci drepte, ca niste coloane infinite! Adevarati strajeri ai unei comori, inca nestiute. Descoperim o portiune din drumul pavat ce ducea catre incinta sacra, piatra langa piatra, taiate parca in linie, drum folosit de cei care veneau in cetate, la rugaciune si ritualuri.  La un moment dat, voalurile verzi ale padurii se dau la o parte intr-un mod misterios, deschizand un luminis de poveste! Suntem in zona sacra a Sarmizegetusei!

Pentru cateva fractiuni de secunda mi s-a taiat respiratia! Ma uit in jur si vad ca si cei cativa tovarasi de drum cu care eram au avut aceeasi reactie! Este de o frumusete inimaginabila iar sentimentul pe care il ai cand privesti templele pentru prina data este de nedescris. Atunci realizezi cat de avansat
i erau stramosii nostri, atunci realizezi ce insemna credinta altadata si, mai ales, atunci iti dai seama ce au lasat ei mostenire neamului astuia. Locul tace, este acolo parca de la inceputul veacurilor si, cu toate astea, te inseamna sa-i asculti povestea! Atunci i-am vazut pentru prima data! Sunt vii inca, asa cum au fost odata! Dacii mandri, semeti, cu privirea agera, pasul hotarat, hainele albe si cusma incovoiata pe cap. Dacii liberi gata oricand sa se jerfeasca pentru credinta, neamul si pamantul lor. Stramosii nostri de altadata! Sunt acolo, in casa lor sfanta si asteapta sa ne ridicam! 

Templele migalos construite sunt dedicate zeitatilor in care credeau dacii: Panteonul, cel mai mare dintre temple si deopotriva cel mai important, realizat din blocuri de andezit si stalpi de lemn este pozitionat in centrul zonei si dedicat Triadei Divine. Aici aveau loc ritualuri sacre, sustinute de preotii daci si de catre dacii cei mai inalti in rang. Templul era folosit ca si obiectiv astr
onomic, cu care dacii puteau afla zilele saptamanii, anii dar si cele mai importante evenimente astronomice, cum ar fi solstitiile si echinoctiile.

Cadranul solar, un cerc de andezit alcatuit din zece raze era folosit drept obiectiv astrologic dar si ca altar de sacrificiu. Celelate temple, toate in forma de patrulater se intind in toata zona sacra, fiind alcatuite numai din blocuri de calcar. Unul singur se diferentiaza de celelalte, Tempul dedicat zeitatii selenare, realizat sub forma unui singur cerc.

O zi intreaga de as fi petrecut aici si tot nu mi-ar fi fost de ajuns. Fiecare piatra are povestea ei aici. Fiecare templu are o alta intrebuintare, fiecare bloc de andezit a fost taiat meticulos si perfect. Stalpii de lemn care alcatuiesc Panteonul cu siguranta nu sunt aceiasi de acum 2000 de ani insa dispunerea lor ne ajuta sa ne facem o idee despre cum era construit templul in vremea lui Decebal.



Aici s-a dus una dintre cele mai grele batalii ale istoriei noastre. Aici au murit deopotriva barbati, femei, batrani si copii. Aici au murit si ostasi romani, incercand sa intre in inima dacilor. Aici, intr-o noapte crancena, s-a scris destinul acestui neam. In inima acestei cetati. Cu fiecare pas pe care il asterni in aceste locuri, franturi din aceasta istorie ti se dezvaluie. Aici am scris pentru prima data despre ei. Aici este casa noastra, a tuturor celor care simtim ca suntem fii de daci.

Aici s-au scris legende. Aici a murit un mare om. Aici a murit cel caruia ar trebui sa-i aducem recunostinta vesnica: Decebal! In locurile astea a curs sangele strabunilor nostri. Aici, fiecare frunza, fiecare piatra, fiecare fir de tarana vorbeste! Ascultati-le! Si faceti din toate, cronica sfa
nta a dacilor!

Cheile Rasnoavelor


Cheile Rasnoavelor reprezinta un loc impresionant, cautat anual de o multime de turisti. Parca de la an la an si strainii prefera aceste locuri, pentru ca le ofera un tablou de vis, o perspectiva inedita aspura naturii.

Odata ce ai intrat in Chei, imaginea se schimba, peisajul devine abrupt si colturos, stancile salbatice, asteptand parca sa fie cucerite. An de an, vara de vara traseele de alpinism isi astepata impatimitii. Cele mai cunoscute sunt Surplombele de Aur si Santinele Cheilor, locuri prin care deseori se antreneaza si Vanatorii de munte. Dar pe langa acestea, Cheile Rasnoavei abunda de trasee, marcate cu vopsea rosie, gata sa fie cucerite de turisti.

Ce poti practica in zona? De la bungee jumping de la 150 de metri cadere libera (aici in chei se afla ce-a de-a doua instalatie de bungee jumping, ca inaltime, din Europa) si pana la tiroliana sau cataratul la liber.

Si, cu toate ca in Cheile Rasnoavelor peisajul este pa cat de prietenos, pe atat de dificil, nimic nu e imposibil aici daca ai echipamentul potrivit. Poti chiar sa faci traversari “via ferrata”, in care daca esti doar un amator intr-ale alpinismului ar fi bine sa urci pe o scara fixa de 200 de metri lungime, ca sa studiezi fisurile peretelui stancos, denivelarile si surplombele, sau daca ai sange in vene si sete de adrenalina, te poti aventura cu incredere, dar numai sub indrumarea unui om care cunoaste bine muntele.

Salbaticia iti va oferi, pe langa liniste si o stare de bine, mai ales daca decizi sa vii cu cortul in zona. Cu toate acestea exista destule pensiuni in zona, cum ar fi Palade, Colt de Rai, Manolache sau Pensiunea Preda, unde te vei simti intr-adevar, ca acasa.

Tot din Cheile Rasnoavei mai te poti aventura pe unul din traseele nu mai lungi de doua ore ca si timp, catre Varful Postavarul, Dealul cu Mesteceni, Stejarii Argintii sau Poiana Brasov.
Indiferent ce ai alege sa faci in zona, fii sigur ca esti echipat corespunzator si ai sa vezi ca vacanta in Cheile Rasnoavei va fi una memorabila. Chiar daca, de exemplu, alegi Cheile Rasnoavei drept destinatie de week-end!

Cuvant de inceput!


Exista in lume locuri despre care merita sa scrii! Exista locuri in care te trezesti cu sufletul plin de bucurie, incat cuvintele iti sunt inutile si prea putine. Despre astfel de locuri veti gasi aici povesti. Povesti de pe drum, povesti care sa va trezeasca dorinta de a merge si a le vizita.

Sunt povesti ce vorbesc despre tara aceasta, neamul acesta, dar si despre locuri demne de vizitat din intreaga lume.
Va voi lasa sa le descoperiti pe parcurs. Fiecare loc isi are legenda lui. O legenda inceputa poate cu zute sau mii de ani in urma si continuata astazi.

Veti gasi aici locuri si povesti ce merita pastrate. Pentru cei care stiu sa le aprecieze. Pentru cei care sunt in stare sa recunoasca si sa conserve valoarea atunci cand o vad. Pentru cei care nu-si bat joc de mostenirea noastra.
Asadar, va invit sa cititi. Si sa admirati frumusetile patriei si ale lumii. Atat cat am reusit eu sa descopar din ea.

Fotografiile creatie proprie vor fi postate ca atare pe blog, cele preluate vor avea mentionata in text, sursa. Pentru fotografiile creatie proprie v-as ruga ca, in eventualitatea folosirii lor, sa cereti acceptul autorului blogului. De asemenea si pentru textele pe care doriti sa le preluati.


Acestea fiind zise, pas cu pas sa pornim la drum!