PRACTICI MAGICE ÎN SPAȚIUL RURAL TRADIȚIONAL DIN TRANSILVANIA


O altă expoziție interesantă are loc, de data aceasta la Cluj! Muzeul Etnografic al Transilvaniei vernisează în data de 17 Decembrie, începând cu orele 14, o expoziție inedită: Practici Magice în spațiul rural din Transilvania!

Vor fi prezentate pentru prima dată în istoria acestui muzeu pietre magice, amulete, obiecte pentru vrăjit, monede pentru deochi, leacuri de întărire, obiecte care au fost utilizate exclusiv în practici magice cât și obiecte obișnuite (specifice vieții țărănești) dar care, puse în diferite contexte ritual-ceremoniale, devin fie purtătoare de semnificații magice, toate făcând parte din patrimoniul etnografic al instituției mai sus amintite. 

Curatorul acestei interesante expoziții dr. Silvestru Petac declară că: "A pune magia în centrul unui demers muzeografic, așa cum este cel de față, poate părea o întreprindere curajoasă dată fiind natura celor două aspecte care, volens-nolens, trebuie să se întrepătrundă și să se completeze aici: anume, pe de-o parte, actul magic, act care de cele mai multe ori este unul imaterial, un act care apelează la cuvânt sau gest și, pe de altă parte, obiectul ca element fundamental al unui demers de tip expozițional."

Așadar, o expoziție plină de simbolistică, istorie, tradiție și magie vă așteaptă până pe 10 ianuarie 2016, la Muzeul Etnografic al Transilvaniei!
Sursă foto și declarații: http://www.muzeul-etnografic.ro/

SCRIERI ȘI SEMNE


În câteva momente o mână de oameni dedicați vă așteaptă la Muzeul Iulian Antonescu din Bacău, pentru o expoziție inedită, menită să prezinte crâmpeie de viață încrustată, imortalizată, pe strane, scoarțe, toiege și tot felul de obiecte din rânduiala celor ce, odinioară, ne-au fost moși, strămoși și învățăcei!

Eu cred că n-ar trebui să ratați o asemenea ocazie! Mai ales dacă sunteți în zonă! Vernisajul începe la ora 13!

Tinerii artiști români expun la Castelul Cantacuzino



Între 24 octombrie și 6 decembrie, Castelul Cantacuzino va găzdui o expoziție plină de culoare, ce va surprinde prin tipicul ei, diversitatea cotidiană. "Colours of Life" este un concept expozițional care va reuni artiști talentați ce vor expune la Castel, lucrări ce pot fi și achiziționate de către doritori.

În această primă expoziție din serie, vor fi prezente lucrări semnate de către: Alexandra Baciu, Alexandra Tătaru, Alexandru Căzănaru, Andreea Floreanu, Bianca Ioniță, Maia Oprea, Radu Rodideal, tineri artiști români, deja consacrați atât pe plan național cât și, la nivel internațional.


Pline de culoare și sensibilitate, operele lor surprind diferite aspecte ale cotidianului, fie că vorbim despre scene la metrou (Bianca Ioniță) ori, tratând aspecte delicate precum consumul de stupefiante (Alexandra Tătaru), sau, chiar una dintre cele mai complexe introspecții: explorarea feminității (Alexandra Baciu).

Pe de altă parte, cu o tematică apropiată, lucrările Andreei Floreanu descompun trăirile interioare în imagini demne de analizat, reflectate ca într-o oglindă spartă, a vieții cotidiene. Tot în același ton sunt și zercșii (structuri personale abstracte, de codificare a realității, bazate pe o modalitate ludică și obsesivă din copilărie) Maiei Oprea reprezentând o simbioză între conștiința creativă și debanalizarea gesturilor cotidiene.


 Și, dacă toți cei de mai sus expun cu predilecție picturi realizate în diferite tehnici (ulei pe pânză, acril pe pânză), tânărul artist Alexandru Căzănaru completează curcubeul vieții la Castelul Cantacuzino prin sculpturi pline de sensibilitate și simbolistică, lucrări ce ating teme existențiale, precum timpul, omul sau filosofia ancestrală a umanității.

Toate acestea le puteți studia, aprecia și admira numai la Castelul Cantacuzino din Bușteni!



Vernisajul expoziției "Colours of Life" va avea loc în data de 24 octombrie, începând cu orele 17.00!

"Welcome into my Brain" se apropie de sfârșit



Dacă nu ai reușit până acum să vezi cu ochii tăi cum arată o lucrare semnată Salvador Dali, mai ai la dispoziție numai șase zile să poți admira nu una ci 211 opere atinse de genialitatea suprarealistă a celebrului artist! Și pe toate le poți găsi până pe 11 octombrie la Castelul Cantacuzino din Bușteni, o locație perfectă pentru o astfel de expoziție!

Mai sunt șapte zile în care inegalabilul artist suprarealist te invită să  admiri lucrări excepționale, rodul unei imaginații bogate, ce l-au propulsat pe scala artiștilor universali! Drept urmare, nu rata posibilitatea de a admira cea mai vizitată expoziție de acest fel, din România. Până în prezent, peste de 26.000 de vizitatori s-au putut delecta cu operele semnate Salvador Dali la Castelul Cantacuzino!


Așadar fie că ești curios să vezi cum a fost ilustrată de Dali, celebra capodoperă universală Divina Comedia, Bătrânul și Marea, ori vrei să admiri setul de cărți de tarot pe care acesta l-a creat pentru soția sa Gala, sau chiar îți dorești să te delectezi cu ultima reprezentare a Galei, în lucrarea "Drumul către Pubol" ai acum ocazia să te numeri printre cei care explorează mintea întortocheată a lui Dali, la Castelul Cantacuzino din Bușteni și poți câștiga o excursie pentru două persoane la Figueres, Spania, pe urmele artistului.


A doua seară Prahova Classic Nights


 Se spune că sunt câteva lucruri pe care trebuie neapărat să le faci într-o viață: să plantezi un copac, să faci o casă și să dai viață unui suflet. Desigur că sunt mult mai multe lucruri bune pe care le poți face într-o viață de om. Dar eu aș mai adăuga unul: să mergi la un concert Prahova Classic Nights!

Poate dacă n-aș fi văzut cu ochii mei ce se întâmplă acolo, aș fi spus, cu siguranță, ca voi toti: Hm. Un concert...ce poate avea așa special un concert, fie el și unul organizat sub egida Prahova Classic Nights?

Ei bine, să le luam pe rând: în primul rând, soliști ai Teatrului Bolshoi din Rusia. Nicăieri în țara asta nu vei vedea atâția interpreți de la Bolshoi, adunați toți pe aceeași scenă. Și nu orice scenă ci, chiar sala de festivități a Castelului Cantacuzino din Bușteni!

Dacă ți-am captat atenția, mai află atunci și că, pe lângă stelele Teatrului Bolshoi, pe acceași scenă se reunesc și invitați speciali, cântăreți de operă recunoscuți pe toate marile scene ale lumii, dar și interpreți români, de mare valoare și de un talent deosebit.

Acum hai să vedem, concret, ce înseamnă Prahova Classic Nights, la Castelul Cantacuzino: practic, un întreg sezon de concerte de muzică clasică, ce a debutat în 27 septembrie și se va încheia abia în luna mai a anului viitor. Astăzi a avut loc cel de-al doilea concert dintr-o serie de multe altele. Și, drept urmare, am avut ocazia să-l ascult pe tenorul Roman Shulackoff, la nici 10m distanță. Nu știu dacă voi avea vreodată cuvinte potrivite pentru a descrie cum te simți. E un amalgam de emoții care năvălesc pur și simplu în tot corpul, cu fiecare notă interpretată perfect de marele tenor. Și dacă mai pui la socoteală că parte din operele pe care le-a cântat sunt Robert Schumann. „Dichterliebe” – Dragostea Poetului după Cartea Cântecelor, de Heinrich Heine sau chiar Ernesto de Curtis. Non ti scordar”, în acompaniamentul Olesyei Tutova (căreia aș dori să-i dedic un articol separat), atunci ai rețeta perfectă pentru o seară reușită.

Dar stai, acesta e doar începutul, la Prahova Classic Nights! Pentru că, invitatul special al serii a fost, nimeni alta decât mezzosoprana Anna Lubanska, o poloneză captivantă, ce îți taie respirația încă de la primele tonuri. Dacă nu ar fi fost momentele în care vocea acesteia urca mai sus chiar de Munții Bucegi de peste drum de castel, aș fi putut să uit oricând să respir, ascultând-o! Și culmea, cu ce credeți că a găsit de cuviință să ne încânte? Arii din Fryderyk Chopin, Francesco Cilea și Georges Bizet. Să închei un concert de o asemenea prestanță cu Habanera, din opera “Carmen”, nu e deloc puțin lucru, credeți-mă!

Și nu...asta nu este tot! O asemenea seară, cum ar putea fi mai bine completată, decât de inconfundabilul violoncel pe care Marin Cazacu îl mânuiește ca pe propriu-i suflet? 

Ascultându-l, n-am reușit totuși să înțeleg exact dacă talentul conduce sufletul sau sufletul e adevăratul talent? Valsul sentimental al lui Piotr Tchaikovsky, Momentul Muzical al lui Franz Schubert au fost câteva din demonstrațiile distinsului Marin Cazacu, prin care și-a proiectat întregul său talent în mânuirea violoncelului, în inimile tuturor celor care au avut plăcerea să-l asculte. Domnia sa este, cu siguranță unul dintre titanii care au reușit să aducă violoncelul la rang de artă în trasmiterea cât mai fidelă a emoțiilor.

Și nu, nu a fost singurul. Andrei Licareț, pianistul care l-a acompaniat pe toată durata reprezentației este un alt maestru care știe să mânuiască la perfecție instrumentul pe care îl îndrăgește. În mâinile sale, pianul este pur si simplu un obiect pe care Andrei îl modelează după propria dorință, rezultatul fiind impecabil, cu fiecare atingere.

I-aș fi ascultat, pe fiecare, ore în șir. Din păcate, esențele tari se păstrează în sticluțe mici. Doza de muzică clasică oferită de Prahova Classic Nights se administrează lunar, în porții de câte două seri, până în luna mai, anul viitor.

Ceea ce mă consolează, pe de o parte, este faptul că și luna viitoare voi avea ocazia să ascult alți interpreți de renume mondial, în același loc, pe aceeași scenă a Castelului Cantacuzino, cu un repretoriu care mă va ține, cu siguranță, iarăși cu respirația tăiată!
Și să știți că, interpreții aceștia, fie că vin de la Teatrul Bolshoi sau de pe alte mai scene ale lumii, sunt tot oameni. Respiră la fel ca oricare, zâmbesc la fel ca oricare, sunt la fel de calzi și deschiși ca noi toți. Doar că au un talent aparte: știu să-și pună întregul suflet pe scenă, oferindu-l tuturor, ca cel mai de preț dar al lor! Iar asta, merită toți banii din lume, măcar o dată în viață!


Credite foto: Ionatan Țuțu

Prahova Classic Nights debutează la Castelul Cantacuzino!


Când spui Castelul Cantacuzino, automat te gândești la mii de ani de istorie a familiei, la simboluri heraldice și panorame impresionante asupra munților Bucegi.

Mai nou, Castelul Cantacuzino mai înseamnă și Prahova Classic Nights! Adică un sezon întreg de concerte de muzică clasică, ce adună în acest loc stele ale Teatrului Bolshoi din Rusia, pe acceași scenă cu invitați speciali, soliști internaționali de renume, dar și muzicieni de prim rang ai scenei clasice românești.

Prima seară a celui de-al doilea sezon a debutat în forță, audiența fiind pur și simplu vrăjită de vocea pătrunzătoare a tenorului Roman Shulackoff! Într-o atmosferă de-a dreptul electrizantă, Roman a debutat pe scena Castelului din Bușteni cu opera “Dragostea Poetului” – “Dichterliebe”, semnată Robert Schumann pe versurile lui Heinrich Heine. Pentru mai bine de un sfert de oră am putut asista la o transformare uimitoare: Roman s-a transpus atât de bine în rolul poetului încât a transmis întreaga emoție pe care acesta o încerca, în urma suferinței din dragoste.

Însă Roman Shulackoff a schimbat registrul la următoarele piese, interpretând într-o manieră unică și distinsă și opere pline de bucurie, precum “Dicitencello Vuie” semnată Rodolfo Falvo sau “Non ti scordar” – Ernesto de Curtis. Acompaniat de superba pianistă Olesya Tutova, cei doi au făcut o echipă grozavă, măiestria Olesyei în a transforma simplele clape în adevărate note magice pline de culoare, fiind exact acompaniamentul de care interpretarea lui Roman avea nevoie.

Apoi a fost rândul Annei Lubanska, invitată special din Polonia, pentru acest eveniment. Mezzosoprana pur si simplu a tăiat respirația publicului cu vocea sa caldă, sonoră, puternică. A interpretat diverse arii precum cele din Giuseppe Verdi: Azucena din opera “Il Trovatore” – “Stride la vampa…”, Camille Saint – Saens: Aria Dalilei din opera “Samson și Dalila” – “Mon Coeur…”, aria Principesei de Bouillon din opera “Adriana Lecouvreur” – “Acerba volutta”.

Și cum seara nu putea fi completă fără interpretarea artiștilor români, audiența a fost captivată mai apoi de arcușul mânuit de inegalabilul talent al violoncelistului Marin Cazacu. Domnia sa este o prezență cu adevărat magică, care a completat de minune atmosfera selectă de seara trecută, din Castelul Cantacuzino.


Și, pentru că toți violonceliștii români, după cum, chiar domnia sa spunea, îi sunt datori marelui compozitor prahovean Constantin Dimitrescu, aseară am putut asculta “Dansul Țărănesc” al acestuia, interpretat ca nimeni altul, de domnul Cazacu. A fost un moment plin de emoție, în care sala cea mare a Castelului a putut fi martoră la scrierea unei file importante din istoria muzicii clasice, aici, unde, astfel de evenimente aveau loc încă de la începutul secolului al XX-lea. Andrei Licareț, tânărul și experimentatul pianist român l-a acompaniat cu succes pe dl. Cazacu, în interpretarea și a altor opere din repertoriul internațional, precum “Nocturne” – Piotr Tchaikovsky.

 “Cântecul păsărilor” operă semnată de catalanul Pablo Casals este o altă piesă plină de emoție, interpretată în stilul inconfundabil al distinsului Marin Cazacu. Este incredibil să descoperi cum, numai prin intermediul notelor muzicale și fără niciun cuvânt, acest muzician reușește să transmită atâta emoție publicului! Tot în variantă solo acesta și-a încheiat reprezentația cu un “Flamenco” plin de savoare, operă semnată de Rohelio Julio y Tahel.

Ar mai fi de spus că, după mai bine de două ore de muzică clasică ridicată la rang de perfecțiune, atmosfera din Castelul Cantacuzino a fost reînviată cu succes de concertul Prahova Classic Nights, concept devenit deja un brand pentru Castel.


Nu regreți nicio clipă dacă vei asista măcar o singură dată la un asemenea concert. Fiecare minut, fiecare notă interpretată de aastfel de muzicieni sunt momente cu adevărată valoare istorică, pentru muzica clasică de calitate, din România. Și, dacă mai adăugăm că toate acestea se întâmplă într-un castel de poveste, la poalele munților Bucegi, în fiecare lună, până în mai, anul viitor, că tot aici au loc expoziții semnate de artiști internaționali precum Salvador Dali sau Pablo Picasso, putem spune cu siguranță că, acest castel al Cantacuzinilor de odinioară devine, pe zi ce trece, o destinație de neocolit, pentru oricine iubește muzica clasică, arta și manifestările de calitate, ridicate la rang de excelență.

A fost o seară magică. Dar a fost însă, prima dintr-o serie de multe altele, semnate cu succes, Prahova Classic Nights!

Credite Foto: Mădălina Diaconu



Gala, în ochii lui Salvador Dali



 Despre Salvador Dali nu mai este un secret că a fost o personalitate excentrică, plină de mistere care își cer deslușirea, chiar și la mai bine de 20 de ani de la moartea sa. Însă, un asemenea caracter, perfect conștient de valoarea, talentul și geniul care îl caracteriza, nu putea trăi singur.

Gala, femeia care i-a fost alături până spre sfârșitul vieții este prezența care l-a motivat, inspirat și promovat pe celebrul Dali. Dar cine este această femeie, la fel de plină de mistere, precum soțul ei?

Născută în 1894, în Rusia, sub numele de Elena Dyakonova, Gala va deveni ulterior, una dintre cele mai puternice și cunoscute personalități ale secolului al IXX-lea. În timpul liceului, Gala a suferit o cădere nervoasă, iar tatăl său a internat-o într-un renumit sanatoriu elvețian, unde, l-a cunoscut pe cel care urma să devină, primul ei soț. Eugene Grandel era un poet necunoscut încă în Franța. Dar caracterul Galei, care i-a devenit muză, l-au propulsat pe scena literară a Parisului, devenind mai târziu, unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați poeți ai Franței. Își va lua de acum numele de Paul Eluard, iar Gala, după ce va părăsi sanatoriul, îi va deveni soție și vor locui de acum, la Paris. Lui Paul îi dăruiește un copil și, pentru că nu plănuia să aibă o viață cu copii, îl lasă pe acesta în grija bunicii. 

Gala a beneficiat de o mare libertate din partea soțului ei, personalitatea sa expansivă atrăgând în juru-i nenumărați admiratori, cu care noua doamnă Eluard nu se sfia să aibă aventuri. Paul nu era deranjat de viața amoroasă a soției sale, toate excapadele acesteia oferindu-i noi și noi prilejuri pline de inspirație pentru versurile sale.
Tot așa l-a cunoscut pe Salvador Dali, acesta fiind atras din plima clipă de personalitatea Galei, cu toate că aceasta era cu 11 ani mai în vârstă decât el. Într-o scrisoare adresată lui Federico Garcia Lorca, Dali mărturisea că o iubește pe Gala: mai mult decât pe tatăl lui, mai mult decât pe mama lui, mai mult decât pe Picasso și, chiar mai mult decât iubește banii! Gala s-a mutat cu Salvador încă din timpul mariajului cu Paul Eluard iar la nunta lor, martor le-a fost chiar Paul!

Ca și în cazul lui Eluard, Gala a devenit soția, muza, iubita și managerul lui Salvador Dali. Erau perechea ideală, mai ales că și Gala iubea banii la fel de mult ca Dali. Cu Gala alături, Salvador a devenit cel mai cunoscut artist al secolului al IXX-lea și, implicit, unul dintre cei mai bogați. Însă, cei mai mulți bani nu erau, la vremea aceea în Europa. Așa că soții Dali pleacă în Statele Unite, unde artistul începe să vândă parfumuri, șosete, cravate și chiar jucării imprimate cu părți din operele pe care le realizează. 

În continuare Gala are diferite aventuri, cu oameni care o atrag, iar Dali, la fel ca și prietenul său, Paul Eluard nu este deranjat de escapadele acesteia. Mai mult, o iubește ca la început, o divinizează, îi dedică lucrări de-ale sale, o imortalizează în opere, creează pentru ea un set de cărți de tarot și îi face cadoul un castel. 


Un astfel de interes și niște sentimente atât de puternice nu ar putea fi dăruite cuiva decât cu o personalitate remarcabilă. Gala a fost o femeie extravagantă, dar cu numeroase viziuni creative. A inspirat oamenii din jurul ei, aceștia devenind ulterior, celebri datorită ideilor pe care le avea! Încă de pe vremea când trăia alături de Paul Eluard, Gala și-a dorit să facă parte din înalta societate și, cum nu avea bani și nici poziție, își făcea rochiile la o croitoreasă obișnuită. I-a arătat acesteia reviste, i-a spus de unde să-și procure materiale, unde să adauge dantelă, nasturi și mărgele pe creațiile sale, iar relația dintre ele două s-a consolidat într-o adevărată prietenie. Astăzi, acea croitoreasă este cunoscută drept nimeni alta decât faimoasa Coco Chanel!

Încă din primii ani când s-au cunoscut, Dali i-a promis soției sale că îi va face cadou un castel. Se ține de promisiune 40 de ani mai târziu, unde, pe domeniul de la Pubol, Spania, construiește castelul în care Gala va trăi, cu amanții săi. Aceasta îi spune lui Salvador Dali că îl va primi în reședința de la Pubol, numai dacă acesta își va anunța vizitele, iar ea i le va accepta. Castelul este unul de mici dimensiuni, decorat în inconfundabilul stil suprarealist al lui Dali, iar Gala este înmormântată chiar în cripta pe care soțul ei o construise special pentru ei doi!

Această reședință l-a inspirat pe Dali și în realizarea ultimului portret pe care acesta l-a realizat cu soția sa! Drumul către Pubol este o litografie ce o înfățișează pe Gala, în diferite ipostaze, o dată cu spatele către public, privind către Castelul din Pubol, în timp ce, în planul îndepărtat se pot vedea turlele bisericilor din Rusia, patria natală a Galei. Acestea luminează cerul Pubolului, în vreme ce sufletul Galei se ridică, îndreptându-se către ele.

Lucrarea este intitulată sugestiv Drumul către Pubol, deoarece ilustrează întregul devotament pe care Dali i l-a purtat Galei și este încununarea iubirii supreme a unui bărbat, pentru femeia vieții lui. Pe de altă parte, opera înfățișează ultimul drum al Galei, de la Port Lligart, unde a murit, către castelul din Pubol.
Gala s-a stins din viață cu cinci ani înaintea lui Salvador Dali, pe 10 iunie 1982, lăsându-l pe acesta cu inima sfâșiată. Însă, influența pe care a avut-o asupra lui, se poate observa și astăzi: Dali este în continuare geniul suprarealismului, admirat și apreciat în întreaga lume, tocmai pentru că Gala a fost cea care l-a ajutat să-și promoveze excentricitățile.

O femeie puternică. Un suflet plin de viziuni. Un caracter de neegalat. N-aș putea spune dacă Dali a iubit-o mai mult ca femeie sau a adorat-o ca pe o muză. Cert este că, aceasta a fost Gala Dali! Un spirit liber, care a atins aici, pe pământ, absolutul!


Lucrarea “Drumul către Pubol” poate fi admirată până pe 4 octombrie, numai la Castelul Cantacuzino din Bușteni și face parte din colecția personală a doamnei Irina Budrina!

Sursă Foto: Castelul Cantacuzino

Trei case de neratat, trei poeți de vizitat!




România aceasta frumoasă a mea a dat tuturor motive să se mândrească cu ea! Ape repezi, munți înalți, peșteri adânci săpate în pământ, păduri umbroase, castele, cetăți, istorie, tradiție, cultură și, mai ales, oameni care au lăsat în urma lor, broderii frumoase pe chipul unei țări bogate. Lor le datorăm o parte din realizările mondiale de astăzi! Și tot lor trebuie să le mulțumim pentru o limbă atât de melodioasă, de frumoasă și de complexă, în care au expus, până în cel mai mic detaliu, secretele sufletelor mari!

Sunt trei case memoriale cărora, un împătimit al literaturii române le poate trece pragul în această țară. De ce le-am ales pe acestea? Pentru că una a găzduit în ea, geniul nepereche al literaturii românești. I-a ascultat frământările, i-a păstrat secretele și l-a făcut zeu printre dumnezei. Alta, a găzduit pentru o vreme, un suflet nobil, blând și cald, un suflet care a iubit deopotrivă și copii, și gâzele și florile. Adică, viața, în cele mai pure forme ale sale. Iar o alta, pentru că a știut să aprecieze un iubitor al istoriei trăită și rostită în versuri, un bun cunoscător al versificației pastelate, un ministru, un membru marcant, fondator al Academiei Române, dramaturg, om politic și deschizătorul de drumuri al teatrului românesc.

O zi în compania lui Salvador Dali



Drumurile de vară au, pe traseu, neapărat și munte și mare. Și, dacă drumul meu tot m-a adus la Bușteni am avut inspirația să-i trec pragul și celebrului artist suprarealist, Salvador Dali! 


Zilele acestea îl găsiți la Castelul Cantacuzino, acolo unde și-a expus în toată splendoarea, o parte din lucrările sale atinse de genialitate. Nu mai puțin de 159 de gravuri originale, cu care Dali a ilustrat cinci din cele mai mari capodopere literare ale umanității își așteaptă cuminți, vizitatorii. Și, cum nimic nu este lăsat la voia întâmplării veți putea vedea pe simezele Castelului Cantacuzino scene și personaje din “Divina Comedie” a lui Dante Alighieri, celebrul „Faust” realizat de nimeni altul decât Wolfgang Goethe, „Gargantua și Pantagruel”, inestimabila operă a lui Francois Reblais, „Tricornul” lui Pedro Antonio de Alacorn și chiar „Bătrânul și Marea”, scrisă de Ernest Hhemingway. Alături de ele se află și un set de 78 de gravuri destinate cărților de tarot, pe care, Salvador Dali le-a dăruit soției sale, Gala! 

Cum m-a întâmpinat celebrul artist? Păi cum altfel decât prin excentricitatea sa caracteristică? Într-un castel de poveste, aparținând pe vremuri faimosului Nabab. Încă de la intrare, pe trepte am regăsit câteva ouă imense, simbolul renașterii, în artă. Dali, mă aștepta și mă privea de la etaj, așa cum îi stă bine unui geniu atins de Muza creatoare a Divinității. Încet, de la o gravură la alta, Salvador mi-a spus povestea vieții lui. Și, mai în toate lucrările sale am regăsit celebrul corn de rinocer, cu care, artistul și-a autentificat fiecare centimetru de operă. Simbolistica spiralei din floarea soarelui era și ea prezentă și am putut-o descoperi, doar când Dali m-a purtat dintr-o sală în alta, dintr-o capodoperă literară în alta.


Din când în când se retrăgea timid, așteptând să vadă cât de tare mă șochează operele sale. Într-adevăr, dacă nu guști stilul și caracteristicile suprarealismului, Dali e un artist destul de greu de digerat. Dar, tocmai de asta expoziția de la Castelul Cantacuzino se numește: Welcome into my Brain! – Bine ați venit în mintea mea! Pentru că Salvador dă oricui posibilitatea să îi admire genialitatea, dar, totodată, să încerce să i-o descopere, pas cu pas. Și, dacă ar fi să judecăm după numărul impresionant de vizitatori care vin la Castelul Cantacuzino (peste 1500 numai în week-end-ul trecut) atrași ca un magnet de farmecul lui Dali, putem spune, cu siguranță că, mulți care îl vizitează zilele acestea la Bușteni au reușit să descifreze o parte din tainele genialității sale!

După ore bune, petrecute în compania lui, am înțeles că Dali este un artist complet. În timp ce ne vorbeste despre opera sa, el caută în permanență alte și alte surse de inspirație. Așa a descoperit o alță fațetă a lunii, reflectată în ochii unei vizitatoare, direct dintr-o carte de tarot. Și, tot așa și-a ales drept muză, un domn respectabil, care a stăruit preț de minute în șir, pe “Crucea lui Marte”. Pe mine m-a cucerit definitiv, în fața „Salutului către Mephisto”, cea mai valoroasă piesă, de altfel, dintre toate gravurile expuse la Castelul Cantacuzino. Am rămas în fața acestei lucrări, spre deliciul lui Dali, care a știut, încă din timpul vieții, că este un adevărat geniu revoluționar al suprarealismului și că, mult timp după ce el va fi părăsit această lume, arta lui va continua să uimească și să șocheze.

Se făcuse după amiază, dar, eu încă nu mă puteam dezlipi din brațele metaforice ale lui Salvador Dali. S-a considerat pe sine un salvator al suprarealismului. Dar, admirându-i operele pot spune că nu a salvat doar atât. Dali a salvat întreaga artă universală, îmbogățind-o, fără nici cel mai mic efort. 

Plec, oprindu-mă din vreme în vreme, în curtea Castelului Cantacuzino din Bușteni. Dali mă privește de la înălțimea impresionantei logii. Am să mai revin aici. Așa cum, cu siguranță, o veți face și voi, pentru a gusta din plin, genialitatea suprarealistă, rezultat al unei singure minți. Salvador Dali!


N.B. Expoziția Salvador Dali – Welcome into my Brain poate fi admirată până pe 4 octombrie, la Castelul Cantacuzino din Bușteni!

Sursa Foto: Cu amabilitatea Castelului Cantacuzino!