Cetatea Poienari - ziduri care vorbesc


Romania este plina de legende. Dar, mai ales, este plina de marturii ale acestor legende.

Cetatea Poienari, una din fortificatiile lui Vlad tepes, atat de ravnita de turci, sta marturie atator secole de continuitate romaneasca pe aceste meleaguri. La doar 4 km de barajul Vidraru, cetatea Poienari nu este un loc la care ajunge oricine.

Templul de la Sinca Veche


Despre Sinca Veche si templul de acolo s-a scris si s-a uitat. S-au rescris multe si, an de an, la Sinca Veche vin tot mai multi vizitatori. Ce are special acest loc, de ce atrage turistii, cum de a aparut in zona si o manastire vom vedea pas cu pas. Popas la Sinca Veche. Localitatea cu acest nume era altadata satul din care au plecat multime de oameni, obligati de Maria Teresa sa treaca la catolicism. Daca ajungi in zona vei intelege hotararea lor.

Manastirea rupestra sau Templul Ursitelor cum ii mai spun si astazi oamenii locului este un asezamant a carui datare se pierde in negura timpului. Unii spun ca ar avea in jur de 5000 de ani. Altii, ca este doar o manastire de secol XIII. Oricum ar fi, recomandam sa nu dai acultare indicatorului pe care scrie, trufas: Manastirea Rupestra Sinca Veche, secolul XIII, 3 km. Istoria din ziua de azi ne arata cu un bun simt remarcabil ca alaturarea "Sec. XIII si Rupestru" se incadreaza la categoria SF.
Revenind la Sinca Veche, asezarea rupestra se afla la 45 de km de Brasov. Daca vii dinspre Bucuresti, drumul te va purta prin Rasnov, Zarnesti, Poiana Marului si apoi Sinca Noua, Sinca Veche.Se spune ca acolo ar fi fost si un templu dacic, aferent uncei cetati dacice ce strajuieste si acum, de sub haina grea a pamantului, muntii si vaile. Dar, mai mult decat atat, acest templu enigmatic genereaza multe povesti. Daca ajungi mai pe seara, cand forfota vizitatorilor se mai potoleste, ai timp destul sa cercetezi in voie zona.

Dorna Candrenilor


Oameni paşnici candrenii. Şi straşnici bărbaţi. Aşa cum le stă bine unor haiduci obişnuiţi cu muntele şi dumul. Mulţi dintre cei care locuiesc acum prin părţile Dornei se trag din neamul Candrenilor. Se spune că demult, prin părţile acelea s-a aciuit un haiduc, Candruţ venit din ţinutul Transilvaniei intemeind aici o familie.

În timp, neamul lui s-a mărit, aşa că la un moment dat s-a format o comună, pe nume Dorna Candrenilor. Şi în comuna asta, toţi purtau numele de Candreni, iar deosebirea lor se făcea astfel: capului de familie i se adauga intotdeauna prenumele tatalui sau chiar al bunicului. Primii locuitori ai comunei detineau pamanturi intinse.
In anul 1772, cand s-a procedat la impartirea mosiei Candrea, adunandu-se laolalta toti membrii acestei mari familii de ciobani s-a constatat ca pamantul lor avea o intindere uriasa, de la varful magura calului, pana dincolo de muntele Ousoru. Astazi, Dorna Candrenilor este intesata de datini si povesti talcuite de aceste familii de ciobani, care serile, la stane, depana firul netors inca al unor tinuturi intesate de legende. Vom merge si noi pe firul lor, pas cu pas.

Vara inghetata

Daca nu v-ati saturat inca de iarna, zapada, inghet si, mai ales, daca vreti sa vedeti nemaivazutul in luna iunie mergeti pe Transfagarasan. Inca se circula numai pana la Balea Lac, trebuie sa faceti slalom printre pietrele cazute din munte, trebuie sa alergati mai repede decat ceata, sa va strecurati cu masina printre peretii de zapada inalti de 4 metri, dar toata aventura merita fiecare picatura de adrenalina. Aruncati un ochi si daca nu va convingeti... mergeti la fata locului! Neaparat cu o licoare fierbinte in termos!


PS: In penultima fotografie este chiar Balea Lac!
Foto Copyright: Iatalumea.blogspot.com, Clarisa Iordache