Brukenthal, o lume in culoare I

Iti trebuie rabdare sa vizitezi Sibiul. Si pe langa rabdare, iti trebuie ceea ce se numeste curiozitatea turistului. La orice pas ti se deschid privirii stradute intortocheate ce te transpun fara sa vrei, inalte lumi. Dar daca vrei cu adevarat sa incerci pe pielea ta cum e sa sari dintr-o lume in alta la fiecare cinci minute, du-te la Brukenthal!

N-am reusit sa vizitez pana acum decat Galeriile de Arta Europeana si Muzeul de Istorie. Si le voi lua pe rand!

Galeriile de Arta Contemporana!

Cand platesti biletul de intrare, mai ales daca te afli pentru prima data acolo, ai impresia ca nu merita un muzeu atata atentie (12 sau 15 lei, nu imi amintesc exact), fara drept de fotografiere. Te intrebi ce e asa special la niste tablouri, mai ales daca esti novice in domeniu. Ei bine, acele tablouri reusesc cu fiecare pas pe care il parcurgi prin fata lor sa te aduca la momentul in care au fost create. Reusesti fara sa vrei sa fii chiar acolo, langa cel care mai intai, concepe o idée. Fie ca este vorba de scene biblice realizate in stil renascentist, peisaje, natura moarta sau mai stiu eu ce, fiecare tablou in parte are o poveste.

Te intrebi cum oare sa nu te plictisesti numai la gandul ca vei vizita doua etaje (da, ai citit bine) de sali pline cu tablouri? Ei bine, afla ca eu am stat acolo mai bine de trei ore si in afara de oboseala, sentimenutul de mai sus nu l-am incercat.

Pentru ca acolo, printre salile ce adapostesc Picturile Scolii Falmande si Olandeze, sau ale celei Austriece si Germane sau chiar Pictura italiana descoperi ca fiecare panza cotata astazi la sume exorbitante s-a nascut dintr-o viziune.


Albul din care se naste o legenda!

Te afli in fata unei panze albe. Ai la indemana un set de pensule, pasteluri, uleiuri si o idée. Da-i viata! Traseaza usor contururile. Plimba-ti usor gandurile pe panza alba, in asa fel incat ceea ce va rezulta, sa fie copia fidela a viziunii tale! Da-i forma! Vezi cum cade lumina mai bine intr-un unghi sau altul! Realizeaza corect proportiile! Da-i culoare la sfarsit! Iar acum, priveste-o! Si gandeste-te ca opera ta trebuie sa fie suficient de importanta, incat sa reziste macar patru-cinci sute de ani! Stiu, nu e deloc usor!



In panzele care nu sunt protejate cu geamuri anti-efractie poti vedea toate acestea! Poti vedea cum autorul a incercat sa dea lumina unei expresii, unui gand incrusat pe chipul cuiva, sa scoata in evidenta un anumit moment sau detaliu din natura. Si, pe langa toate acestea, reusesti sa vezi si trecerea timpului, peste o astfel de panza. Peste viziunea unui om care a trait acum patru sute de ani, peste ideea pe carea el a reusit sa o scoata la lumina din imaginatia sa, pentru ca mai apoi, aceasta idée sa fie impaturita si lasata foarte mult timp, intr-un colt, intr-un atelier prafuit pana cand, cineva a avut inspiratia sa o despacheteze, sa o evalueze, sa ii cerceteze fiecare strat de culoare, sa ii suprapuna formele si stilul cu alte oprere ale aceluiasi autor si sa constate ca, intr-adevar este o capodopera demna de Brukenthal!


Sunt chipuri si chipuri aici date acelorasi personaje, in epoci diferite sau de autori diferiti. Ma refer aici la familia Divina, surprinsa in diferite stadii ale evolutiei sale: de la nasterea pruncului Iisus si pana la rastignirea Lui! Si parca din sumedenia aia de tablouri, fecioara Maria are cele mai multe reprezentari! In epoca Renascentista erau la moda tablourile cu chipuri de femei. Apreciez detaliile. Apreciez expresiile. Apreciez sentimentele intiparite pe chipuri. Eu insa, pe Fecioara Maria mi-o imaginez un pic mai altfel totusi.

Ce mi-a atras atentia in mod deosebit a fost o lucrare realizata de catre Franz Caspar Sambah. Era un Iisus coborat de pe cruce. Cred ca am stat aproximativ un sfert de ora in fata lui. Nu ma puteam dezlipi de expresia aceea ce parca iesea din spatiul tabloului, ocolea sala, pentru ca la final sa imi invadeze fiinta. A fost un sentiment unic. O experienta in care treci de la rememorarea acelui moment biblic cu o incarcatura sentimentala deosebita, la starile pe care trebuie sa le fi incercat autorul tabloului si la final, la starea care iti ramane tie, privindu-l. Cu siguranta ca sa realizezi asa ceva iti trebuie pe langa talent, multa forta interioara.


Covoare anatoliene si saloane dichisite

Nu poti trece dintr-o sala in alta a Palatului Brukenthal fara sa ramai surprins de bogatia artei sub diferite forme ale ei. Motive geometrice, sfoara timpului sau drumul vietii, le regasesti cu usurinta pe covoarele anatoliene realizate manual. Daca nu esti un cunoscator al acestor modele ai spune ca sunt realizate de tesatoarele noastre din satele maramuresene. Sunt de o frumusete extraordinara, pline de intelesuri, culoare si viata.


Cu pasii soptiti ma indrept catre alta sala. Deodata, din vremuri apuse doamne, domnite dichisite isi dezvaluie povestile pe divanele brodate cu diferite motive, de la cele animale pana la cele florale. Parca le si vezi, cochete, vesele, zgomotoase, aranjandu-si coafurile in oglinzile argintate sau admirandu-si tinutele realizate din brocarturi, matasuri, dantelarii sau catifele scumpe!

Si cum asemenea distinse personaje nu le puteai gasi intr-un alt loc, in aceste Sali s-au ingramadit intr-o ordine fireasca piese de mobilier care mai de care mai aratoase, concurand cu imaginea domnitelor de altadata! Astfel, parca-parca iti vine sa iti odihnesti pasii obositi pe una din canapelele brodate cu fir de aur si argint sau sa savurezi o cafea intr-una din cestile din cel mai fin portelan, la una din masutele atent sculptate din lemn de mahon si impodobite cu tot felul de scenete de vanatoare sau mozaicuri alambicate!




E o poveste Brukenthal-ul asta! O poveste care te prinde fara sa vrei, te atrage in mrejele ei sala dupa sala, deschizandu-ti usi catre alte povesti. E o poveste in poveste, fiecare tablou, fiecare piesa de mobilier, fiecare sculptura de acolo. Iti trebuie nu o zi intreaga ci poate, vreo saptamana daca nu mai mult sa vizitezi pe indelete tot Palatul Brukenthal! Sa mai zica cineva ca noi nu avem valori! O parte din ele sunt la Sibiu! La Brukenthal! Si va asteapta!