Mănăstirea Tismana, pacea celor mulți

„Veniţi la Tismana: linişte, dumbrăvi minunate şi ape curgătoare ce ţâşnesc de pretutindeni”… G. Sfetea

Asa s-ar putea caracteriza în câteva cuvinte, preţiosul lăcaş, Tismana. O linişte răscolitoare, un aer încărcat de sfinţenie, un peisaj de basm şi un clopot bătrân care anunţă în ceasurile importante, veghea.

Nu, nu este o poveste. Este reală şi se află în judeţul Gorj. Şi, dincolo de datele istorice, fără îndoială, deosebit de importante, ceea ce contează şi rămâne în suflete este starea pe care o ai într-un asemenea loc.

Sunt ceva ani buni de când bat cărările acestei ţări, în lung şi lat. Pasul meu a călcat prin tot felul de locuri, care mai de care mai interesante şi potrivite sufletului. Însă, ca aici, la Tismana, niciunul dintre ele nu s-a lipit mai tare de mine. Poate pentru că este un loc, ascuns cumva privirii multora. Sau poate, datorită ceţii de pe coamele împădurite, care îţi însoţesc în unele dimineţi, prima privire. Ori, poate pentru simplul fapt că, în acest loc am uitat definitiv, de toate ale lumii.

Ctitorie a Cuviosului Nicodim, alături de o altă perlă a ortodoxiei româneşti, Vodiţa, mănăstirea Tismana datează încă din secolul al XIV-lea, din vremea domnitorului Vladislav (Vlaicu) Vodă şi este cel mai vechi aşezământ de acest fel, din Ţara Românească. Frumuseţea ei era deschisă încă din evul mediu, chiar şi de călătorii străini: Paul de Alep spunea despre Tismana în 1657 că “într-adevăr, ea nu mai are seamăn nici în această țară, nici în alta, prin frumusețea locului și a așezării, prin mulțimea apelor sale și întărirea pe care o are, ajutată și de ocrotirea zidurilor sale înconjurătoare.” De-a lungul timpului, mănăstirea a suferit transformări, îmbunătăţiri dar şi tot felul de nenorociri. Biserica a fost sfinţită la 15 august 1378, purtând hramul “Adormirea Maicii Domnului”. Este construită în stil bizantin, plan triconic, cu ziduri de piatră foarte groase, cu trei turle pe naos, pronaos şi pridvor şi este susţinută de contraforţi şi de pridvorul ce înconjoară pronaosul şi o parte din naos. Construcţia de zid a fost ridicată tot prin sprijinul Basarabilor: Radu Negru Voievod, împreună cu fii acestuia, Dan I şi Mircea cel Bătrân.

Citiți mai departe, aici!