Festivalul cetatilor Dacice! Ziua a doua!

O lume magica s-a deschis pe 21 iunie la Cricau. O poarta nevazuta a permis sa coboare din vremuri apuse, vechii stramosi. Daci si romani laolalta, in acelasi loc, impreuna dupa mai bine de 2000 de ani.

I-am putut admira in toata splendoarea lor. I-am vazut stand drepti, le-am simtit sufletul tanar si zbuciumat. Am vazut ca si dupa mai bine de doua milenii stiu sa lupte. Poate nu chiar cu aceeasi daruire ca atunci. Atunci luptau sa intre in vesnicie. Astazi lupta sa supravietuiasca.

Festivalul Cetatilor Dacice de la Cricau a debutat in a doua zi cu parada costumelor dacilor de la Terra Dacia Aeterna. Rand pe rand s-au infatisat privirilor curioase, prezentandu-si fiecare arma. Fiecare costum. Fiecare personalitate. A urmat parada romanilor. La fel de emotionanta. Poate nu la fel de sensibila m-am simtit eu la aceasta parada. Se pare ca nu mi-a trecut de tot.

A urmat batalia. N-a fost sange ca atunci. N-au distrus ca si atunci. Dar au luptat cu daruire. Un dac este prins de romani si omorat. Urmeaza ritualul de inmormantare. Laolalta, daci de rand, osteni de seama, printese, regi si zane se alatura ceremoniei.

Incinerarea osteanului mort (simbolic, un balot) smulge suspine. Publicul, care pana mai inainte fermata pe margini, amuteste. Totul este facut ca la carte. De la suspansul momentului, pasii ritualului, miscarile zanelor, coloana sonora, emotia momentului. Scena de film. Poveste. Legenda. Adevar.

Incepe lupta. Romanii ataca cetatea cu sageti aprinse. Dacii vor sa razbune moartea osteanului cazut in lupta.Cam timid inceputul. Dar pe masura ce secundele trec, se intetesc loviturile. Romanii incep sa cada unul dupa altul. Cavaleria daca le vine razboinicilor in ajutor. Romanii, incercuiti, incearca din rasputeri sa castige. Ce? Pamant dacic. Cetati dacice. Bogatiile lor. Sufletul dacilor. Dar in acea zi, la Cricau, romanii au fost ingenunchiati. Dacii sunt din nou liberi! Dupa atata amar de vreme, dacii stau drepti, cu ochii tinta catre zeul lor. Bendis si Gerula alearga in goana de cal, vestind victoria dacilor! Soare, si lacrimi. Si libertate, mai presus de orice rana!

Familia Gladiatoria Panonica din Ungaria a sustinut in continuarea programului cateva demonstratii de lupte intre triburi. Costume, arta, daruire. Show. A fost un moment special, mai ales ca toate armele erau ascutite iar luptele, fara nici un pic de regie.

Concursul intre cetati

Anul acesta batalia s-a dat intre Cetatea de Balta, Ighiu, Cricau, Sasciori si Cugir. Probele, deloc usoare, urmau sa stabileasca un castigator. Pentru trei ani la rand, localitatea Cricau a castigat concursul si a avut drept urmare privilegiul de a organiza festivalul la ea acasa. Dar sa vedem, cine a castigat anul acesta:

Prima proba. “Sulitasul cetatii” – atentie spectatori!

“Arcul viteazului” – fiecare cetate desemna cate un viteaz care trebuia sa-si demonstreze maiestria prin tragerea la tinta. Momentul culminant a fost reprezentat de un ostean viteaz care a rupt vreo doua arcuri in incercarea de a trage prima sageata la tinta.

Au urmat pe rand: Bratul de fier”, Voinicul din cetate”, „Indemanare si curaj”, „Luptatorul”, „Rapid si puternic”, „Carausii cetatii”, „Sa ne unim fortele”, „Cel mai iute de picior”. Mi-a placut proba cu apa. Moment destul de comic dar pana la urma si aici iti trebuie destula indemanare. O singura cana pentru fiecare cetate. Restul de competitori trebuiau sa care apa cum se picepeau mai bine: in gura, in pumni, etc.

Competitia a fost destul de stransa. Norii se lasau pe nesimtite peste dacii veniti de departe. O ploaie ca-n noaptea caderii Sarmizegetusei ameninta acum Cricaul. Castigatorul a fost desemnat: la anul, Festivalul Cetatilor Dacice merge la Cetatea de Balta!

Premiile: falxuri, butoaie cu vin, ca deh, dacii, oameni veseli de altfel, carti, harti, cosoni, toate ghidusiile oferite de Alex de la Editura Dacica. Da, cel cu cosonii, din ziua precedenta.

La concertul de muzica folclorica n-am mai stat. Incepuse ploaia dar am aflat ca gazda evenimentului a fost binecunoscuta Angela Chelaru care i-a prezentat pe artistii Ansamblului Folcloric al Judetului Alba, in acompaniamentul orchestrei conduse de catre profesorul dirijor Alexandru Pal, intr-un ton de veselie si voie buna. Asa cum ii sta bine romanului. Sau dacilor...

Nu, n-am plecat inapoi in Bucuresti in aceeasi noapte. Am ramas depanand povesti nemuritoare despre Festivalul Cetatilor Dacice de anul acesta, impreuna cu organizatorii si cu oameni pe care am reusit sa-i indragesc ametitor de repede, in numai doua zile.

Deja gandul imi zboara departe, la editia de anul viitor. Dar pana atunci, cu ochii in patru sa fiti ca am sa scriu despre Targul de Fete de pe Muntele Gaina. Si despre Festivalul de la Zalau. Si despre multe alte povesti cu daci si sanziene.

Ar mai trebui sa povestesc despre cafeaua bauta printre legede despre dacii mei, impreuna cu Mircea. Vintila. Despre cartea care i-a taiat respiratia. Despre zambetul lui Gabi de la Hara si despre interviul luat lor pe o terasa din Ighiu. Ar mai trebui sa povestesc si despre ultima noapte acolo, in care eu am invatat enorm. Despre oamenii de la care am invatat. Multumesc Dan. Stii tu pentru ce. Poate ar mai trebui sa povestesc si despre inghetata din Sibiu. Si ciolanul afumat cu varza calita de pe Valea Oltului de care aproape nu m-am atins. Sau despre gara din Bucuresti, in tunete de razboi si fulgere aprinse la 10 noaptea, pe peron. Poate nu ar trebui sa povestesc cat ma durea Ploiestiul de la miezul noptii cand am ajuns acasa dupa cele trei zile pe undeva pe langa Alba Iulia. Si poate n-am sa povestesc si restul de detalii care te-ar face pe tine, oricine ai fii, sa vii la Cetatea de Balta la anul. E mai ok sa te las sa descoperi singur misterul.

Dar pot sa mai povestesc despre un singur lucru. Cand iubesti din tot sufletul tara asta, neamul din care te tragi, cand istoria lui inseamna si istoria ta, cand vezi ca exista oameni care mai simt cu suflete de daci, atunci stii sigur de ce trebuie sa vii la un astfel de eveniment. Atunci realizezi ca ei inca traiesc. Dacii tai! Aceia de acum mai bine de 2000 de ani! Cei care, intr-o noapte de vara, aproape de miezul ei si de noaptea magica de Sanziene au aprins focurile la Cricau! Focurile vii! Forta dacilor liberi!

A fost magic. A fost unic. A fost.

Sursa Foto: iatalumea.blogspot.com