Sibiu, teatru si tatuaje

De vreo sase ani incoace de cand tot bat Sibiul in fiecare vara am incercat sa-mi dau seama de ce ma atrage orasul asta atat de mult! Anul acesta am nimerit in Sibiu exact la finalul Festivalului International de Teatru. Doua zile de spectacole si oameni colorati. Zic oameni colorati pentru ca in acelasi timp, tot la Sibiu a mai avut loc un eveniment, in premiera pentru tara noastra: Transilvania Tatoo Expo. 35 de artisti din Austria, Bulgaria, Ungaria, Belgia, India, Franta, Germania and so on si-au etalat timp de trei zile cunostintele in arta atat de migaloasa a tatuajelor.

Revenind la Sibiu si la evenimentele care aproape non stop au loc in acest oras, as putea spune ca n-am vazut niciodata un oras in care sa fie atat de multa lume si totusi, sa ramana atat de curat. Sambata seara am fost la expozitia de tatuaje. Fel de fel de rockeri, fel de fel de oameni tatuati sau cu piercing-uri, concerte, bere, aglomeratie. Dar peste toate, surprinzator, mult bun simt. Nu bataie, nu scandaluri, nu nimic din toate cate te astepti de obicei sa se intample acolo unde sunt adunati o gramada de rockeri. A cantat TRUDA (din Cluj, adopta stilul powercore) si au mai fost si altii dar eu doar la concertul lor am stat. Mi-a placut. Printre artistii tatuatori a fost si o singura femeie, cel putin sambata (vineri am inteles ca mai era una, nu stiu exact de unde), o tipa din Constanta, la care era vesnic coada. Ce avea fata asta in plus fata de restul artistilor, nu prea stiu. probabil ca pe langa frumusete, avea si inca un dram de talent in plus. Tacuta, misterioasa, foarte atenta la ceea ce facea, amabila si responsabila. Nu stiu daca cel cu care lucra era sau nu prietenul ei, dar impreuna faceau o pereche grozava. Cel putin profesional. Restul nu e treaba mea.

E, fatuca asta, pe numele ei Alexandra, lucra impecabil. De la felul in care isi pastra atentia, pana la precizia cu care batea un tatuaj. La 23.30, inca facea tatuaje, dupa o zi in care se perindasera pe la ea o gramada de oameni. De unde energire? De unde atata putere? Probabil ca toate astea se traduceau simplu, in pasiune. Pe mine m-a impresionat. Poate si pentru ca fata de restul artistilor, impodobiti cu o gramada de tatuaje, ea era "curata". Cel putin la vedere. Si asta spune multe despre personalitatea ei, nu? Nu va ganditi ca poate nu le avea ptr ca nu avea curaj sa-si faca. Iti trebuie mult curaj sa faci altora asa ceva. Oricum, jos palaria, mai ales pentru faptul ca are asemenea inclinatii si inca la varsta ei (deloc inaintata). Cat despre ce altceva s-a mai intamplat acolo, va las sa vedeti si singuri.

Portite verzi si povestea florilor

Revin la Sibiu, se pare ca a doua mea iubire, dupa Timisoara. Toata ziua de duminica am batut strazile, pietele, fiecare coltisor care putea avea o poveste. M-a surprins la fiecare pas cate o portita ce lasa se se intrezareasca in urma ei, o alta lume. Curti interioare pline de flori, balcoane din fier forjat, lucrat cu maiestrie, turnuri inalte si caramizi multicolore. De la o fereastra cate cineva arunca o ocheada catre niste oameni care le intrau pe nerasuflate in universul lor protejat de batrana poarta de lemn. Era liniste in Sibiul asta atat de frematat de sufletele turistilor. Era o liniste nefireasca ce-ti intra parca in cel mai ascuns ungher al fiintei. Si atunci, acolo, pe stradutele alea inguste, printre atatia turisti veniti cine stie de unde, incepeai sa vibrezi. Vraja Sibiului te prindea si pe tine. Si e practic, imposibil sa scapi.

Mimi, jonglerii si epopeea saltimbancilor francezi

As putea vorbi la nesfarsit despre atmosfera, locurile pe care le-am vizitat, concertele sustinute in Catedrala Evanghelica, duminica Rusaliilor cu ale ei spice de grau oferite credinciosilor, inghetata de wiskey sau gogosile cu gem de capsuni. As mai putea vorbi si despre Podul Minciunilor de unde Sibiul de sub piete arata superb, sau chiar si despre felinarele ce ziua te privesc ascuns iar noaptea se transforma in statui impresionante. Poate am sa reiau povestea pentru ca intr-un singur articol, Sibiul de anul acesta nu ar putea sa incapa tot.

Dar cum spuneam, desi as putea sa povestesc la nesfarsit, am sa va spun totusi cum romani, nemti, africani, englezi, toti la un loc, privesc catre un grup de artisti care stiu sa faca show. In mai putin de trei minute ei smulg cu atata usurinta zambetele celor adunati in soare, la peste 33 de grade. Si iarasi, cu cateva bile, o toba, o trompeta si muuulta imaginatie, aceiasi trei artisti au reusit sa transforme Piata mare intr-o arena plina de hohote de ras.

Mai tarziu, cand soarele nu mai se razbuna atat de violent peste lume, un italian, maruntel dar plin de haz isi tranteste neglijent o ditamai valiza in mijlocul unei alei. Incepe sa dirijeze circulatia, aleagra mame cu copii in carucioare, leaga marginile strazii cu franghii imaginare, face concurs de caruioare. ""1, 2, 3, START! Here from Sibiu......to....Bucharest...via Sibiu again!" Si sa vezi cum trei parinti, cu copii cu tot, alergau la start, treceau prin multime dupa care se pierdeau pe undeva, pentru ca italianul a inchis cercul uman lasandu-i se se amestece cu restul curiosilor. Ce sa mai, cred ca la finalul show-ului a iesit un haos general pentru ca maruntelul a inceput sa ia diferite obiecte ale privitorilor, sacose cu mancare, palarii, cirese, biciclete, si la final, chiar un bebe din caruciorul lui si sa le imparta celorlalti. Asa ca geanta cuiva a ajuns la un domn, a carui palarie sta confortabil intr-un caruicor gol, pentru ca bebelusul din el, a fost plimbat catre cealalta jumatate a cercului uman, pana in bratele altei mamici.

Surpriza serii insa a fost trupa de teatru Malabar, venita din Franta care a oferit celor prezenti in Sibiu un show grandios. O corabie imensa, alba de care era agatata luna, a strabatut bulebardul pietruit care duce catre Piata mare a Sibiului. Acrobatii de tot felul, oameni pe picioroange, un fluture cu aripi albe, o doamna cu o voce impresionant de melodioasa, adica toate elementele pentru un show care sa te captiveze.

Ajunsi in Piata mare, actorii au demonstrat ca imaginatia si abilitatile fizice sfifeaza uneori orice lege. Saltimbancii francezi, pe ritmuri de house (cred ca house era, acum nu ma injurati dar de la Metallica, Deep Purple, and stuff la astfel de ritmuri imi trebuie si mie multa rabdare cateodata) au adus pentru mai bine de o ora si jumatate povestea unui grup de "extraterestii" aici pe pamant. Ce acrobatii putea sa faca o fatuca agatata de vela corabiei doar cu o panglica, nu va puteti imagina. Nu mai vorbesc de unul dintre actori care mi-a sfidat mie orice limita a imaginatiei legata de rezistenta fizica intr-un numar de acrobatie cu cercul!

Sonorizare, imagine, sincronizarea momentelor, muzica bine aleasa, prezenta scenica de exceptie, toate de nota 10, culminand cu o impresionanta baie in spuma. M-am ferit cat am putut, avand camera la mine, plus o gramada de alte aparate, dar n-am scapat.

Ora 00.00

Teatru si tatuaje, toate amortesc la miezul noptii. Malabar ramane in umbra dupa baia de spuma. Artistii cei atat de plini de maiestrie in arta tatuajelor, se retrag cine stie prin ce localuri, alese pe spranceana in Sibiu. Un moment de tacere, intr-o mare de vreo 5000 de oameni. Si fix la miezul noptii, vraja e spulberata de o explozie de artificii. Poate de Revelion dar in alte tari am mai vazut asa ceva. La noi este prima data cand cerul este colorat in asemenea masura in mii de nuante, cand linistea zeilor este tulburata de razboiul luminilor. Nu cred insa ca s-au suparat. Cum s-ar putea supara pe bucuria atator oameni?

E deja luni dimineata, putin trecut de miezul noptii. Terasele din Sibiu vuiesc de impresii si rasete sagalnice. Turistii pastreaza in priviri secvente de film... un film cu ei, despre ei, in mijlocul unui Sibiu care a stiut inca o data sa-si multumesca privitorii.

Neverending Story

Aici, la Sibiu se nasc povesti. Asa cum odinioara, Timisoara fremata a legende. Anul acesta, Sibiul mi-a aratat o parte nevazuta. O poveste in care fiecare cuvant, iti deschide o poarta catre o alta poveste. Nu, n-am uitat nici de trupa de aficani, nici de desenul tribal, nici de toate cate le veti citi intr-un material urmator. Ce nu stiti voi insa este faptul ca Sibiul este orasul vrajilor. Orasul in care fiecare coltisor, iti prinde sufletul pentru totdeauna. Mi-ar place sa traiesc aici. Mi-ar place sa ma reindragostesc (daca se va mai intampla vreodata asta) aici. Mi-ar place sa am o poveste, numai a mea, inceputa aici. De ce? Pentru ca dupa multi ani, Sibiul mi-a aratat ca inca mai stiu sa traiesc!