La numai 10 km distanţă de Mediaş se află comuna Moşna, vechi centru săsesc, atestat încă de la 1283, când, în documentele vremii, apare menţionat şi numele preotului din Moşna. Localitatea, (Meschen în germană,) are astazi puţin peste 3000 de locuitori, însă istoria ei se vede la orice pas.
Punctul de atracţie în Moşna îl reprezintă biserica fortificată. Amplasată în centrul comunităţii săseşti, biserica avea atât rol religios, cât şi de apărare în caz de pericol. Astfel, saşii construiau bisericile în aşa fel încât, în cazul unui asediu, toată populaţia săsească să se poată refugia rapid în biserica aparată de ziduri masive. Intrările folosite frecvent pentru accesul în incinta fortificaţiei erau cele de nord şi de sud. Intrarea în biserică se făcea prin portalul de vest.
Ceea ce frapează în interiorul bisericii sunt pilaştrii de susţinere deoarece toţi sunt în poziţie înclinată, spre exterior pentru a susţine bolţile navelor laterale, construite înaintea navei centrale. Navele sunt despărţite de aceste coloane, patru perechi la număr, dintre care, cele trei de la vest sunt consturite din cărămidă. Ele sunt decorate diferit de grupul de coloane din partea estică, realizat din piatră refolosită de la vechea bazilică. Bolta corului şi a absidei se încheie cu două chei de boltă pe care figureză un licorn şi Fecioara Maria cu Pruncul. Aceasta din urmă datează de la 1525. Monogramele şi iniţialele de pe cheile de boltă din nava centrală nu au fost încă descifrate.Pe strana din piatră pot fi observate şi astăzi iniţialele meşterului pietrar. Strana datează din anul 1500 şi se termină cu trei arce în acoladă, de pe peretele sudic al corului.
Un alt element impresionant în interiorul bisericii din Moşna este corul. La 1520, în urma primirii unor fonduri pentru fortificare este înălţat un nivel suplimentar al corului, mai lat şi cu guri de tunare între contraforţi.
În ce priveşte incinta bisericii fortificate din Moşna, observăm o particularitate a construcţiei: turnul acesteia nu este lipit de biserică, asa cum se obişnuia la majoritatea construcţiilor fortificate din acea perioadă, ci se află la o distranţă de aproximativ 4-5 metri de biserică. Acest lucru nu a putut fi explicat de către specialişti până acum, dat fiind faptul că, majoritatea fortificaţiilor în Evul Mediu se dezvoltau în jurul unui turn. Acest turn, în zonele locuite de către saşi, fie aparţinea primilor colonişti saşi, fie secuilor, populaţie anterioară acelor locuri, stabilită în zonă, înaintea colonizării saşilor. (imagini cu turnul, aici).
Sub clădirea care făcea legătura dintre turn şi biserică a fost construită o încăpere cu boltă semicilindrică, ce reprezenta o mică capelă, datată sec. al XIV-lea, în care a funcţionat şi un osuar. Ceea ce a mai rămas din această capelă se poate observa prinsă în actualul zid de incintă, în partea de nord-est. (Imagini aici)Lângă turnul de vest a mai fost ridicat un turn cu trei niveluri, devenit în timp, sediul primăriei din Moşna. Turnul clopotniţă se află pe partea de sud a incintei şi a fost înălţat la un moment dat cu un al saptelea nivel, prevăzut cu un drum de strajă, realizat din lemn.
Zidurile fortificaţiei aveau o înălţime de 9m şi descriau un perimetru dreptunghiular, curtina fiind întreruptă de două turnuri şi două bastioane. Coridorul de acces în incinta fortificaţiei era apărat de o hersă glisantă. Cele două bastioane se aflau în colţurile de NV şi SV, cel din urmă fiind transformat în şcoală şi, ulterior, dărâmat. Interiorul curtinei avea cămări amplasate pe două niveluri, deasupra cărora se aflau drumurile de strajă. Majoritatea acestor încăperi au fost însă, demolate de-a lungul vremii.
Biserica a beneficiat de lucrări de renovare, reparaţii şi reconstrucţii în anii: 1575, 1630, 1658, 1698, 1701, 1718, 1763, 1791, 1824, 1919, 1998, 2000. În prezent, în interiorul bisericii din Moşna se desfăşoară lucrări de renovare.
Săpăturile arheologice realizate de-a lungul vremii în interiorul fortificaţiei au scos la iveală faptul că cetatea a fost construită în marginea unei mlaştini, foarte probabil pe un platou uşor înălţat faţă de nivelul acesteia; acest platou fusese dealtfel folosit şi în alte epoci istorice: în jumătatea estică a terenului delimitat de incinta actuală apar frecvent urmele unei locuiri preistorice (foarte probabil de epoca fierului) caracterizată printr-o ceramică grosieră şi prin urme consistente de arsură. De asemenea, săpături recente au relavat şi două ace de păr săseşti, frumos împodobite cu pietre semipreţioase, datate sfârşitul secolului XVIII.După cum spuneam, Biserica din Moşna a fost restaurată într-o oarecare măsură. Din păcate, un minim de reguli în ceea ce priveşte restaurarea monumentelor istorice nu a fost respectat. Puteţi vedea aici şi aici imagini cu noul acoperiş al turnului îmbrăcat în ţiglă metalică.
Pe o ploaie mocănească am vizitat Biserica din Moşna. Abia dacă am reuşit să facem câteva fotografii în interior, deoarece lucările erau în toi, iar şeful de şantier, mai că vroia să ne scoată de mână afară. Cât despre poveştile acestei Biserici, mulţumesc domnului Cosmin Rusu pentru precizări, pentru că, evident, la Moşna nu era nimeni în acel moment care să ne explice câte ceva. Aş fi curioasă să îmi spună cei care au mai vizitat Moşna dacă au avut parte de ghid.
Planul general al bisericii
