FanFest la Rosia Montana
Festivalul FanFest reia traditia promovarii Rosiei Montane in acest an! Drept urmare ne vom strange cu mic cu mare, intre 13-15 august chiar in satul Rosia Montana, pentru trei zile de buna dispozitie, muzica, dans si o multime de informatii despre ecologie si mediu!
Montaniada 2010
In acest sens, organizatorii au pus la dispozitia celor care iubesc muntele, tot felul de activitati: drumetii (traseu montan Balea Lac – Vanatoarea lui Buteanu – Fereasta Zmeilor – Lacul si Caldarea Capra – Minele de la Capra – Cabana Capra), tiroliana 200 m, pod indian, “10 probe de armata”,”la rodeo”. Mai mult, veti avea ocazia sa invatati putin alpinism; vor fi tot felul de joculete, tir cu arcul, paintball, foc de tabara, muzica folk (invitat surpriza), cantece de munte la chitara si bineinteles actiuni de ecologizare a zonei si traseului.
Si cum munte fara muzica si mai ales, fara folk nu exista, Montaniada l-a mobilizat si pe Mircea Baniciu, in mijlocul distractiei.
Premiile concursului constau in echipament montan: corturi, saci de dormit, izoprene, rucsaci, pioleti, hamuri, termosuri, primusuri, busole, lanterne frontale, harti, bete trekking si multe alte premii surpriza. Start la distractie!
Cetatea Poienari - ziduri care vorbesc
Romania este plina de legende. Dar, mai ales, este plina de marturii ale acestor legende.
Cetatea Poienari, una din fortificatiile lui Vlad tepes, atat de ravnita de turci, sta marturie atator secole de continuitate romaneasca pe aceste meleaguri. La doar 4 km de barajul Vidraru, cetatea Poienari nu este un loc la care ajunge oricine.
Templul de la Sinca Veche
Despre Sinca Veche si templul de acolo s-a scris si s-a uitat. S-au rescris multe si, an de an, la Sinca Veche vin tot mai multi vizitatori. Ce are special acest loc, de ce atrage turistii, cum de a aparut in zona si o manastire vom vedea pas cu pas. Popas la Sinca Veche. Localitatea cu acest nume era altadata satul din care au plecat multime de oameni, obligati de Maria Teresa sa treaca la catolicism. Daca ajungi in zona vei intelege hotararea lor.
Manastirea rupestra sau Templul Ursitelor cum ii mai spun si astazi oamenii locului este un asezamant a carui datare se pierde in negura timpului. Unii spun ca ar avea in jur de 5000 de ani. Altii, ca este doar o manastire de secol XIII. Oricum ar fi, recomandam sa nu dai acultare indicatorului pe care scrie, trufas: Manastirea Rupestra Sinca Veche, secolul XIII, 3 km. Istoria din ziua de azi ne arata cu un bun simt remarcabil ca alaturarea "Sec. XIII si Rupestru" se incadreaza la categoria SF. Revenind la Sinca Veche, asezarea rupestra se afla la 45 de km de Brasov. Daca vii dinspre Bucuresti, drumul te va purta prin Rasnov, Zarnesti, Poiana Marului si apoi Sinca Noua, Sinca Veche.
Se spune ca acolo ar fi fost si un templu dacic, aferent uncei cetati dacice ce strajuieste si acum, de sub haina grea a pamantului, muntii si vaile. Dar, mai mult decat atat, acest templu enigmatic genereaza multe povesti. Daca ajungi mai pe seara, cand forfota vizitatorilor se mai potoleste, ai timp destul sa cercetezi in voie zona.Dorna Candrenilor
Oameni paşnici candrenii. Şi straşnici bărbaţi. Aşa cum le stă bine unor haiduci obişnuiţi cu muntele şi dumul. Mulţi dintre cei care locuiesc acum prin părţile Dornei se trag din neamul Candrenilor. Se spune că demult, prin părţile acelea s-a aciuit un haiduc, Candruţ venit din ţinutul Transilvaniei intemeind aici o familie.
În timp, neamul lui s-a mărit, aşa că la un moment dat s-a format o comună, pe nume Dorna Candrenilor. Şi în comuna asta, toţi purtau numele de Candreni, iar deosebirea lor se făcea astfel: capului de familie i se adauga intotdeauna prenumele tatalui sau chiar al bunicului. Primii locuitori ai comunei detineau pamanturi intinse.
In anul 1772, cand s-a procedat la impartirea mosiei Candrea, adunandu-se laolalta toti membrii acestei mari familii de ciobani s-a constatat ca pamantul lor avea o intindere uriasa, de la varful magura calului, pana dincolo de muntele Ousoru. Astazi, Dorna Candrenilor este intesata de datini si povesti talcuite de aceste familii de ciobani, care serile, la stane, depana firul netors inca al unor tinuturi intesate de legende. Vom merge si noi pe firul lor, pas cu pas.
Vara inghetata
Daca nu v-ati saturat inca de iarna, zapada, inghet si, mai ales, daca vreti sa vedeti nemaivazutul in luna iunie mergeti pe Transfagarasan. Inca se circula numai pana la Balea Lac, trebuie sa faceti slalom printre pietrele cazute din munte, trebuie sa alergati mai repede decat ceata, sa va strecurati cu masina printre peretii de zapada inalti de 4 metri, dar toata aventura merita fiecare picatura de adrenalina. Aruncati un ochi si daca nu va convingeti... mergeti la fata locului! Neaparat cu o licoare fierbinte in termos!
PS: In penultima fotografie este chiar Balea Lac!
Foto Copyright: Iatalumea.blogspot.com, Clarisa Iordache
PS: In penultima fotografie este chiar Balea Lac!Mirajul aurului la Muzeul national al Unirii
In perioada 26 mai – 10 iunie Muzeul National al Unirii, Alba Iulia va gazdui expozitia intitulata “Mirajul aurului”. Vizitatorii vor putea admira in premiera unele dintre cele mai interesante si valoroase piese de aur din tezaurului muzeului.
Astfel, veti putea face o incursiune in trecutul acestui neam cu ajutorul unuia dintre cele mai pretioase metale, prelucrate cu grija si migala, inca din cele mai vechi timpuri, pana astazi. Vor fi expuse obiecte de podoaba realizate inca din Antichitate, bijuterii din aur dacic, vestitii Kosoni , dar si monede europene de secol 19, monede austro-ungare si chiar si medalii. Piesele de rezistenta insa vor fi faimoasele bratari dacice care au batut drum lung de la Bucuresti, pana in inima Ardealului.
Vernisajul expozitiei va avea loc in data de 26 mai, incepand cu ora 12.00. Cu siguranta ca un asemenea eveniment nu are loc in fiecare zi in Alba Iulia si, mai ales pentru ca in aceasta expozitie veti putea vedea o parte din istorie, pusa cap la cap, secol dupa secol, va invitam la aceasta incursiune! Mirajul aurului inca isi foloseste si puterea!
Noaptea Muzeelor – Solii de peste timp!
Sambata, 15 mai, peste 30 de muzee din intreaga tara vor fi deschise pana cel putin la miezul noptii, intr-un melanj cultural ce impleteste perfect teatrul cu istoria. Asa se face ca in vechea cetate Alba Iulia, Muzeul National al Unirii va da glas istoriei.
Fie ca vor fi legendarii daci apuli, locuitorii acelor meleaguri, fie ca vor fi indarjitii romani ai orasului Apulum, personaje de istorie vor cobori din paginile cartilor pentru a infatisa cat mai fidel celor care vor trece pragul muzeului, diferite epoci de glorie din trecutul acestui neam.
Pasionati de istorie sau numai curiosi, veti avea o noapte la dispozitie sa aflati mai multe despre intrarea lui Mihai Viteazul in cetatea Balgradului, executia eroilor Horea, Closca si Crisan, despre construirea cetatii vauban Alba Carolina si chiar despre Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. Povestile nu se vor opri aici, iar istorisitorii se vor ingriji ca publicul sa poata afla si despre incoronarea regelui Ferdinand si a reginei Maria, tot la Alba Iulia, in data de 15 octombrie 1921.
Va fi o noapte plina de istorie in primul rand. O adevarata lectie despre trecutul glorios al acestui neam. Va mai fi si teatru. Si dincolo de toate… va fi poveste! Povestea unei cetati, la fel de batrana ca istoria!
Programul Noptii Muzeelor, Alba Iulia:
Orele 19.30 – 21.00: Teatru - Trupa Skepsis in Trandafirul si Coroana – Sala Unirii
Orele 21.00 – 24.00: Noaptea in care istoria prinde viata – Cladirea Babilon
Cani incondeiate la Serendipity!
Va invitam sa va puneti in valoare creativitatea incondeind cani, ceainice si ghivece, sambata, in ajunul Pastelui, la ceainaria Serendipity!!
Va puteti personaliza voi insiva cani, boluri sau ghivece de flori. Toate acestea savurand ceaiuri aducatoare de inspiratie!
In caz de vreme nefavorabila, reamenajam atelierul de pictura in interior! Asadar, cu mic cu mare, in ajunul Pastelui putem petrece o dupa amiaza de primavara, pictand si incondeind nu numai atat de cunoscutele oua, cat si obiecte de tot felul pe care le puteti mai apoi, darui celor dragi, impreuna cu Iepurasul, de Sfintele Pasti!
Expo "Sufletul Neamului"
Autori: Clarisa Iordache; Mihai Manole
Expoziţia a avut loc în perioada 20-21 martie 2010, la Palatul Suţu, Bucureşti, în cadrul evenimentului “Grădina cu artişti”.
Expoziţie Foto Clarisa Iordache şi Mihai Manole la Palatul Suţu
În perioada 20-21 martie, între orele 11-19, în cadrul Evenimentului Grădina cu artişti va avea loc expoziţia de fotografie şi poezie, intitulată “Sufletul Neamului” semnată Mihai Sebastian Manole şi Clarisa Iordache. Tema acestei expozitii, ca de altfel tema tuturor atelierelor de creaţie din cadrul Grădinii cu artişti este Primăvara.
Ce legătură are Primăvara cu Sufletul Neamului, cum arată acest Suflet al Neamului surprins de ochiul critic al aparatului foto şi transpus în versuri veţi putea afla numai plimbându-vă week-end-ul următor prin Grădina cu artişti! Vă mai dezvaluim doar atât: nu este o expoziţie convenţională, drept urmare căutaţi cu atenţie mesajul!
Cât despre Grădina cu artişti, acesta va fi locul de întâlnire al tuturor celor care, prin creaţii meşteşugite, pline de culoare, talent şi viziune artistică reuşesc să redea, cât mai exact, chipul Primăverii. Haideţi să-l privim împreună!
Sursa Foto: mihaimanole2001.blogspot.com
Crucea, in patrimoniul spiritual al judetului Alba!
Dedicată celui mai important simbol al creştinismului, pe care încearcă să-l prezinte vizitatorilor în cât mai multe ipostaze, expoziţia reuneşte cruci din toate centrele artistice ale judeţului Alba (Abrud, Feisa, Lancrăm, Laz), cu o mare diversitate tipologică şi funcţională. Dar crucea nu este doar un obiect de cult sau un produs artistic. De la naştere şi până la mormânt semnul crucii ne însoţeşte zilnic, fiind pe rând un mesager când al bucuriei şi speranţei, când al patimilor şi suferinţei. Avem o cruce de toate zilele, dar avem şi crucea Mântuirii, aşa cum o avem pe cea a Răstignirii Mântuitorului. Toate acestea se regăsesc împreună mai bine ca oricând în aceste zile ale Postului Paştilor, de la care aşteptăm curăţenie sufletească şi trupească. O expoziţie despre cruce poate fi, într-un asemenea moment, o terapie a sufletului.
Tot în cadrul evenimentului preotul Dumitru Vanca va prezenta cartea Crucea în patrimoniul spiritual al judeţului Alba, având ca autori pe preotul Jan Nicolae, Ioana Rustoiu şi Ana Dumitran, volum lansat cu această ocazie. Expoziţia va fi găzduită de Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia în perioada 12 martie-16 mai 2010.
Inca o rana in inima Sarmizegetusei Regia!
Un stâlp de lemn a fost ars, iar alţi cinci au fost scoşi din pâmânt şi aruncaţi unul peste altul. Deşi nu este primul incident de acestfel, autorităţile locale în domeniu ridică din umeri. Câteva blocuri de piatră din zidul porţii de vest a capitalei dacice s-au prăbuşit în această iarnă, iar altele stau să cadă.
Vestigii umplute de ceară
Nunu Brilinsky, vicepreşedinteleFundaţiei „Renaşterea Daciei”, este cel care a făcut descoperirea. Deşi traseul este extrem de dificil în timpul iernii, Brilinsky a urcat în Munţii Orăştiei, până la Sarmizegetusa Regia, după ce a văzut la televizor un reportaj suspect.
În plus, el aflase că, de Anul nou chinezesc, un alt grup ajunsese în zona sacră a dacilor. „Am găsit unul dintre stâlpii de lemn din Marele Sanctuar Circular carbonizat, iar alţi cinci stâlpi smulşi din pământ şi adunaţi grămadă. Am găsit sute de lumânări şi ceară pe Soarele de Andezit şi pe alte edificii. Şi de data asta ceara se va impregna în vestigiile antice şi le va păta”, susţine Nunu Brilinsky.
Citeste mai multe aici!
Verona, curtezana milenara
Mii de ani s-au scurs de când Verona îsi duce viața ca o prințesă curtată asiduu, fără încetare. Oficial, se spune ca s-ar fi născut in secolul I î.Hr., dar, asemeni unei doamne, păstrează secretul asupra vârstei sale.
Balconul Julietei (Casa di Giulietta)
Augusta Verona cunoaște puterea și prosperitatea în timpul Imperiului Roman datorită geografiei sale, aflate la intretăierea a trei drumuri romane importante: Augusta, Gallica si Postumia, câștigându-și astfel titulatura de Poarta Italiei. După căderea Imperiului, orașul își continuă înflorirea, atingând o culme culturală și artistică in secolele XIII- XIX, sub dinastia della Scala (a cărei emblemă patronează si astăzi orașul). In 1404, Verona și-a negociat independența în schimbul securitații și s-a plasat sub controlul Veneției (celălalt motiv arhitectural des întalnit fiind leul Sfântului Marcu, simbolul guvernării venețiene). Verona rămâne sub protecția venețiana până in 1797,când a fost invadată de Napoleon. In 1834, întrega regiune Veneto a fost câștigată de austrieci, iar în cele din urmă s-a unit cu restul Italiei, in 1866.
Verona, Urbis Nobilissima, este și astăzi al doilea oraș ca mărime din provincia Veneto. Dispune de propriul aeroport și nu duce lipsă de “curtezani”, pe care îi răsfață cu 15 palate, zeci de biserici cu valoare istorică, monumente din antichitate, edificii medievale şi renascentiste și le prezintă un exemplu remarcabil de fortificație militară, amintind de cuceriri, influențe de putere, intrigi,perioade de strălucire și declin.
Nimeni nu ar putea spune că zeii nu au fost generoși cu Verona;dar până și ei au trebuit sa îngenuncheze în fața unui muritor: William Shakespeare. El este cel care a înscris Verona in eternitate cu Romeo si Julieta, cea mai frumoasa si mai celebră poveste de dragoste a tuturor timpurilor, sacralizând astfel locul prin cel mai puternic sentiment al omenirii: iubirea.
Citeste mai multe aici!
Sursa: www.consiliervacante.ro
Sezatoare de Dragobete, in Sala Unirii!
Si, ca sa intram cat mai usor in atmosfera, copiii vof fi imbracati dupa datina, in costume populare, care mai de care mai impodobite, mai de soi, mai colorate si mai frumoase, asa cum le sta bine unor petrecareti veritabili. Nu vor lipsi nici dansurile, povestile si voia buna, caci doar de-asta e sezatoare si, mai ales, sezatoare de Dragobete!
Asadar, unde altundeva decat in Sala cea Mare a Unirii, unde altundeva decat la Alba Iulia ne vom strange cu totiii, pentru a-l primi cum se cuvine pe Logodnicul Pasarilor, vestitul Dragobete, fiu al Dochiei, ce va poposi pentru cateva ore si in cetatea cea mare, a Marii Uniri!
Sursa Foto: Liviu Zgarciu
Logodnicul pasarilor sau Copidon autohton
Logodnicul pasarilor este celebrat in fiecare an, pe 24 februarie. Adica de Dragobete. Dar cine este acest Logodnic al pasarilor, care a ramas in constiinta populara sub numele de Navalnicul sau Dragobete?
Se spune ca era un fecior chipes, puternic si tare iubaret. Se mai spune despre el ca era fiul Dochiei, cea cu multe cojoace. I se mai spunea in vechime si Navalnicul. Alte legende vorbesc despre Logodnicul pasarilor ca fiind un zeu dac ce oficia in ceruri, la inceputul primaverii, nuntile animalelor. Peste timp, aceasta traditie s-a extins si la oameni, fetele si baietii intalnindu-se in aceasta zi pentru ca iubirea lor sa tina peste an, intocmai ca cea a pasarilor, care se logodesc in aceasta zi. Nu intamplator stramosii nostri au ales aceasta denumire pentru mesagerul dragostei. Se stie inca din vechime ca pasarile sunt mesagere ale cerului, asa cum o arata si corespondentul grecesc al cuvantului “pasare” care inseamna tocmai mesager ceresc. Drept urmare, alaturarea nu este nicidecum una intamplatoare, Logodnicul pasarilor fiind legatura dintre cele doua planuri: cer si pamant!
Inca o dovada vie a impletirii ritualurilor pagane ale stramosilor nostri traci cu cele crestine este si traditia populara conform careia, in aceasta zi, cand crestinii ortodocsi sarbatoresc Aflarea Capului Sf. Ioan Botezatorul, oamenii opreau toate activitatile, curatandu-si in schimb casele pentru a-l intampina pe zeul iubirii, acest Logodnic al pasarilor, care venea insotit de zanele Dragostele care le sopteau cuvinte de amor indragostitilor.
Un obicei la fel de stravechi de pe meleagurile noastre spune ca in ziua de Dragobete fetele se spala pe fata cu zapada topita sau roua de pe frunze, despre care se spune ca este nascuta din surasul zanelor. Se spalau cu aceasta apa ca sa fie mai dragastoase si mai frumoase. Imbracate in cele mai bune straie, porneau in zorii zilei prin padure, la cules de viorele, ghiocei si tamaioasa pe care mai apoi le asezau la icoane. In unele locuri, aceste flori erau folosite la descantece de dragoste.
Pe la ora pranzului, fetele coborau in fuga spre sate, aceasta fuga fiind denumita in credintele populare, “zburatorit”. Flacaii porneau in urma lor si fiecare baiat urmarea fata care ii placea. Daca aceasta era iute de picior si pe placul fetei, o prindea din urma si o saruta in vazul tuturor. Sarutul lor reprezenta logodna celor doi, cel putin pentru un an de zile. Acest “ritual” era urmarit cu interes de catre membri satului pentru ca de acum sa stie la ce nunti vor merge la inceputul toamnei. De aici vine si zicala “Dragobetele saruta fetele” o zicala mult indragita de fetele dragastoase si nerabdatoare de a primi cat mai multe sarutari, menite sa le aduca acestora dragoste pe deplin in viitor.
Spre seara, flacai si fete se adunau laolalta, la o petrecere unde fiecare, insotit sau nu, dansa cat il tineau picioarele, deoarece ziua de Dragobete este una a bucuriei si a jocului, iar ca sa-ti mearga bine tot anul si sa nu fii singur, trebuia sa canti si sa joci. Cei care nu vedeau nici macar o persoana de sex opus in aceasta zi ramaneau singuri pana la urmatorul Dragobete.
Fetele si flacaii din anumite zone, adunati in cete, isi cresteaza bratele in forma de cruce in aceasta zi pentru a se face pe viata “frati/surori de cruce”.
Tot de ziua Logodnicului Pasarilor, femeile obisnuiau sa atinga un barbat ca sa fie dragostoase tot anul. Ele nu uitau sa dea de mancare tututror orataniilor din ograda, dar si pasarilor cerului, nicio vietate nefiind sacrificata in aceasta zi.
De retinut este faptul ca ziua de Dragobete este privita in colectivul popular drept una de mare sarbatoare. Asadar in aceasta zi nu se coase, nu se spala, nu se munceste la camp, in schimb se face curatenie in casa pentru ca toate zilele ce vor urma sa fie pline de prospetime. Se mai spune ca daca ai norocul sa auzi pupaza cantand in ziua de Dragobete, vei fi harnic tot anul. Daca ploua, primavara va veni devreme si va fi frumoasa.
Dupa cum putem vedea, traditia de Dragobete sau Logodnicul pasarilor este una straveche si cu adanci radacini in mentalul colectiv popular. Chiar daca in zilele noastre Sf. Valentin castiga teren, chiar daca sarbatoarea dragostei a devenit ca multe altele una comerciala exista insa multe zone ale tarii in care tinerii, respecta datina strabuna iar iubirea lor fiind celebrata asa cum se cuvine. Legatura fireasca dintre cer si pamant este mijlocita de Logodnicul pasarilor, alesul inimii trebuie sa se arate vrednic de iubirea fetei, iar unirea celor doi se pecetluieste in fata lumii, printr-un sarut.
Dragobetele este sarbatoarea iubirii la romani. O traditie de mii de ani care si astazi, imprastie cu ajutorul Logodnicului pasarilor mireasma iubirii in aer. Atentie in jurul vostru! Logodnicul pasarilor, Cupidon autohton abia asteapta sa oficieze si logodna voastra!
Sursa foto: bacaucity.olx.ro
sfinx777.wordpress.com
sfinx777.wordpress.com
Acasa la Parintele Cleopa
Parca ma vad si acum stand in prag de noapte pe o bancuta de lemn veche... mai veche decat multi dintre cei care viziteaza acest loc. Priveam cum se stinge soarele, intr-o liniste desavarsita, sparta numai de tacamurile celor care serveau masa atunci. N-am fost cu ei. Nu stiu de ce, dar am preferat decat sa primesc un bol cu mancare, sa primesc linistea aia. Daca m-ar fi pus cineva atunci sa descriu linistea, as fi avut un singur nume pentru ea: Sihastria.
Mi-aduc aminte ca era vara. O vara numai buna de parasit Bucurestiul in goana rotilor. Si mai imi amintesc doar fosnetul raselor calugarilor ce treceau pe langa mine. Am mancat cate ceva afara, pe bancuta aia uitata de vreme. Turlele bisericii se inaltau atat de sus de parca sfidau vremelnicia umana. Ma simteam mica. Mica dar cu toate astea, atat de aproape de cer.
As fi vrut sa plec inainte sa iasa toata lumea aia de acolo, sa bat singura poteca spre mormantul parintelui Cleopa. As fi vrut sa stam de vorba, ca odinioara, sa ma mangaie usor pe crestet si sa-mi reaminteasca despre rabdare. Mereu mi-am dorit rabdarea asta. Niciodata n-am inteles-o pe deplin. Acum, daca ma uit in urma, aceeasi senzatie o am: vreau sa o iau la goana printre brazii aia si sa nu ma opresc decat in genunchi, in fata lui.
Cu toate ca eu diger destul de greu manastirile de calugari, locul acela era nefiresc. Nu ma deranja nici tacerea, nici clincanitul acela al lingurilor in vasele metalice, nici tantarii rataciti anuntati doar de zumzetul asurzitor. Nu ma deranja nimic. As fi vrut sa incremenesc acolo, pe banca aceea, odata cu timpul. As fi vrut ca acele clopote uitate de vreme sa nu anunte zorii. As fi vrut coltul asta de Romanie numai pentru mine. Si de fiecare data mai trecea, ca aducere aminte, cate o umbra usoara, plutind peste alei.
Imi aduc aminte ca ma intrebam cum vad in bezna aia groasa cararea. Au trecut niste ani, iar azi imi explic nu numai logic. Atunci cand mergi in sfintenie si credinta esti sigur pe pasii tai. Nu eziti. Nu ti-este frica. Pentru ca stii ca atat timp cat crezi....
Mi-e dor de locul acela. Defapt, fara urma de egoism, mi-e dor de mine acolo. Am luat o fotografie cu parintele... ani la rand o priveam zilnic. Pe chipul brazdat de framantari si rugaciuni nocturne se citea totusi impacarea. In fiecare zi imi spunea acelasi cuvant: Rabdare...
M-am grabit sa sparg linistea. Pe bancuta mea rupta din Rai, am mancat carne. In manastire este interzis consumul de carne. Stiam. Dar eram atat de prinsa de tacere incat peste gandurile mele se asternuse o liniste deplina. Asa ca am spart linistea. Am inceput sa ma gandesc la cat de pacatoasa sunt, la ce sacrilegiu infaptuisem in locul acela... Mi-am cerut iertare dar... linistea nu mai era.
Am dormit pe pat de scanduri, intr-un loc in care la miezul noptii eu paseam alaturi de parintele, pe aleile pietruite. Imi spunea: "N-ai nevoie de lanterna daca stii sa vezi lumina"..........
Sursa Foto: Iatalumea.blogspot.com
Mica Unire sarbatorita la Alba Iulia
Astfel, joi, 21 ianuarie, preşcolarii din Bucerdea Vinoasă îmbrăcaţi în costume tradiţionale româneşti, însoţiţi de educatoarea lor Ileana Fenişer, au vizitat expoziţia permanentă a muzeului ascultând legendele marilor domnitori români şi în final au interpretat poezii şi au jucat hora unirii.
A doua zi, de data aceasta în expoziţia etnografică găzduită de Sala Unirii, preşcolarii de la Grădiniţa nr. 12 din Alba Iulia, alături de doamnele educatoare Georgeta Bordeu, Elvira Ilea, Bălăneanu Monica şi Bota Adela au prezentat un program de cântece şi poezii dedicate Micii Unirii. Manifestarea va continua, marţi, 26 ianuarie, de data aceasta la rememorarea evenimentului din 24 ianuarie 1859, fiind aşteptaţi preşcolarii Grădiniţei cu program prelungit 8 din Alba Iulia.
Sursa Foto: iatalumea.blogspot.com
Remember: Alba Iulia - Decembrie 1989
Împlinirea a 20 de ani de la evenimentele din decembrie 1989 desfăşurate în Alba Iulia prilejuieşte Muzeului Naţional al Unirii Alba Iulia realizarea unei expoziţii dedicate acestui eveniment. Expoziţia intitulată sugestiv Remember: Alba Iulia – Decembrie 1989, încearcă să reconstituie atât atmosfera zilelor de 21-25 decembrie 1989, dar şi a perioadei premergătoare. În acest sens vor fi expuse peste o sută de fotografii care surprind tensiunea acelor momente, instantaneele fiind realizate de domnii Emil Pojar, Nicu Murgăşanu şi Traian Mârza, dar şi echipamente de tehnică operativă de ascultare sau filaj folosită de Securitate.
Evenimentul este organizat de Consiliul Judeţean Alba, Primăria Municipiului Alba Iulia, Instituţia Prefectului Alba, Direcţia Judeţeană pentru Cultură Alba, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia.
Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia găzduieşte expoziţia în perioada 21 decembrie 2009 – 21 ianuarie 2010, iar vernisarea ei va avea loc luni, 21 decembrie 2009, ora 12.30. Tot la aceiaşi oră la muzeul albaiulian va fi lansată şi prezentată de către conf. univ dr Aurel Pantea cartea Revoltă în labirint. Decembrie '89, autor Mihai Babiţchi, consacrată evenimentelor desfăşurate în Alba Iulia la sfârşitul anului 1989.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)