Cani incondeiate la Serendipity!



Va invitam sa va puneti in valoare creativitatea incondeind cani, ceainice si ghivece, sambata, in ajunul Pastelui, la ceainaria Serendipity!!

Va puteti personaliza voi insiva cani, boluri sau ghivece de flori. Toate acestea savurand ceaiuri aducatoare de inspiratie!

In caz de vreme nefavorabila, reamenajam atelierul de pictura in interior! Asadar, cu mic cu mare, in ajunul Pastelui putem petrece o dupa amiaza de primavara, pictand si incondeind nu numai atat de cunoscutele oua, cat si obiecte de tot felul pe care le puteti mai apoi, darui celor dragi, impreuna cu Iepurasul, de Sfintele Pasti!

Expo "Sufletul Neamului"



Autori: Clarisa Iordache; Mihai Manole

Expoziţia a avut loc în perioada 20-21 martie 2010, la Palatul Suţu, Bucureşti, în cadrul evenimentului “Grădina cu artişti”.

Expoziţie Foto Clarisa Iordache şi Mihai Manole la Palatul Suţu

În perioada 20-21 martie, între orele 11-19, în cadrul Evenimentului Grădina cu artişti va avea loc expoziţia de fotografie şi poezie, intitulată “Sufletul Neamului” semnată Mihai Sebastian Manole şi Clarisa Iordache. Tema acestei expozitii, ca de altfel tema tuturor atelierelor de creaţie din cadrul Grădinii cu artişti este Primăvara.

Ce legătură are Primăvara cu Sufletul Neamului, cum arată acest Suflet al Neamului surprins de ochiul critic al aparatului foto şi transpus în versuri veţi putea afla numai plimbându-vă week-end-ul următor prin Grădina cu artişti! Vă mai dezvaluim doar atât: nu este o expoziţie convenţională, drept urmare căutaţi cu atenţie mesajul!

Cât despre Grădina cu artişti, acesta va fi locul de întâlnire al tuturor celor care, prin creaţii meşteşugite, pline de culoare, talent şi viziune artistică reuşesc să redea, cât mai exact, chipul Primăverii. Haideţi să-l privim împreună!

Sursa Foto: mihaimanole2001.blogspot.com

Crucea, in patrimoniul spiritual al judetului Alba!


Vineri, 12 martie 2010, la ora 11, la Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia va avea loc vernisajul expoziţiei Crucea în patrimoniul spiritual al judeţului Alba.

Dedicată celui mai important simbol al creştinismului, pe care încearcă să-l prezinte vizitatorilor în cât mai multe ipostaze, expoziţia reuneşte cruci din toate centrele artistice ale judeţului Alba (Abrud, Feisa, Lancrăm, Laz), cu o mare diversitate tipologică şi funcţională. Dar crucea nu este doar un obiect de cult sau un produs artistic. De la naştere şi până la mormânt semnul crucii ne însoţeşte zilnic, fiind pe rând un mesager când al bucuriei şi speranţei, când al patimilor şi suferinţei. Avem o cruce de toate zilele, dar avem şi crucea Mântuirii, aşa cum o avem pe cea a Răstignirii Mântuitorului. Toate acestea se regăsesc împreună mai bine ca oricând în aceste zile ale Postului Paştilor, de la care aşteptăm curăţenie sufletească şi trupească. O expoziţie despre cruce poate fi, într-un asemenea moment, o terapie a sufletului.

Tot în cadrul evenimentului preotul Dumitru Vanca va prezenta cartea Crucea în patrimoniul spiritual al judeţului Alba, având ca autori pe preotul Jan Nicolae, Ioana Rustoiu şi Ana Dumitran, volum lansat cu această ocazie. Expoziţia va fi găzduită de Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia în perioada 12 martie-16 mai 2010.

Inca o rana in inima Sarmizegetusei Regia!


Marele Sanctuar Circular din cadrul complexului arheologic Sarmizegetusa Regia a fost vandalizat, din nou, de persoane rămase neidentificate.

Un stâlp de lemn a fost ars, iar alţi cinci au fost scoşi din pâmânt şi aruncaţi unul peste altul. Deşi nu este primul incident de acestfel, autorităţile locale în domeniu ridică din umeri. Câteva blocuri de piatră din zidul porţii de vest a capitalei dacice s-au prăbuşit în această iarnă, iar altele stau să cadă.

Vestigii umplute de ceară

Nunu Brilinsky, vicepreşedinteleFundaţiei „Renaşterea Daciei”, este cel care a făcut descoperirea. Deşi traseul este extrem de dificil în timpul iernii, Brilinsky a urcat în Munţii Orăştiei, până la Sarmizegetusa Regia, după ce a văzut la televizor un reportaj suspect.

În plus, el aflase că, de Anul nou chinezesc, un alt grup ajunsese în zona sacră a dacilor. „Am găsit unul dintre stâlpii de lemn din Marele Sanctuar Circular carbonizat, iar alţi cinci stâlpi smulşi din pământ şi adunaţi grămadă. Am găsit sute de lumânări şi ceară pe Soarele de Andezit şi pe alte edificii. Şi de data asta ceara se va impregna în vestigiile antice şi le va păta”, susţine Nunu Brilinsky.

Citeste mai multe aici!
Sursa Foto: Remus Suciu
Articol preluat de pe www.evz.ro

Verona, curtezana milenara

Mii de ani s-au scurs de când Verona îsi duce viața ca o prințesă curtată asiduu, fără încetare. Oficial, se spune ca s-ar fi născut in secolul I î.Hr., dar, asemeni unei doamne, păstrează secretul asupra vârstei sale.

Verona

Balconul Julietei (Casa di Giulietta)

Augusta Verona cunoaște puterea și prosperitatea în timpul Imperiului Roman datorită geografiei sale, aflate la intretăierea a trei drumuri romane importante: Augusta, Gallica si Postumia, câștigându-și astfel titulatura de Poarta Italiei. După căderea Imperiului, orașul își continuă înflorirea, atingând o culme culturală și artistică in secolele XIII- XIX, sub dinastia della Scala (a cărei emblemă patronează si astăzi orașul). In 1404, Verona și-a negociat independența în schimbul securitații și s-a plasat sub controlul Veneției (celălalt motiv arhitectural des întalnit fiind leul Sfântului Marcu, simbolul guvernării venețiene). Verona rămâne sub protecția venețiana până in 1797,când a fost invadată de Napoleon. In 1834, întrega regiune Veneto a fost câștigată de austrieci, iar în cele din urmă s-a unit cu restul Italiei, in 1866.

Verona

Verona, Urbis Nobilissima, este și astăzi al doilea oraș ca mărime din provincia Veneto. Dispune de propriul aeroport și nu duce lipsă de “curtezani”, pe care îi răsfață cu 15 palate, zeci de biserici cu valoare istorică, monumente din antichitate, edificii medievale şi renascentiste și le prezintă un exemplu remarcabil de fortificație militară, amintind de cuceriri, influențe de putere, intrigi,perioade de strălucire și declin.

Nimeni nu ar putea spune că zeii nu au fost generoși cu Verona;dar până și ei au trebuit sa îngenuncheze în fața unui muritor: William Shakespeare. El este cel care a înscris Verona in eternitate cu Romeo si Julieta, cea mai frumoasa si mai celebră poveste de dragoste a tuturor timpurilor, sacralizând astfel locul prin cel mai puternic sentiment al omenirii: iubirea.

Citeste mai multe aici!

Sursa: www.consiliervacante.ro

Sezatoare de Dragobete, in Sala Unirii!



Pentru ca e zor de petrecere, de Dragobete, Sala Unirii din Alba iulia va gazdui miercuri, 24 februarie, ora 11, o adevarata sezatoare traditionala romaneasca. Vor participa cu mic cu mare, la aceasta sezatoare, elevii Scolii " Ion Agarbiceanu" care, prin aceasta manifestare doresc sa promoveze cum se cuvine, traditiile populare legate de aceasta sarbatoare.

Si, ca sa intram cat mai usor in atmosfera, copiii vof fi imbracati dupa datina, in costume populare, care mai de care mai impodobite, mai de soi, mai colorate si mai frumoase, asa cum le sta bine unor petrecareti veritabili. Nu vor lipsi nici dansurile, povestile si voia buna, caci doar de-asta e sezatoare si, mai ales, sezatoare de Dragobete!


Asadar, unde altundeva decat in Sala cea Mare a Unirii, unde altundeva decat la Alba Iulia ne vom strange cu totiii, pentru a-l primi cum se cuvine pe Logodnicul Pasarilor, vestitul Dragobete, fiu al Dochiei, ce va poposi pentru cateva ore si in cetatea cea mare, a Marii Uniri!
Sursa Foto: Liviu Zgarciu

Logodnicul pasarilor sau Copidon autohton




Logodnicul pasarilor este celebrat in fiecare an, pe 24 februarie. Adica de Dragobete. Dar cine este acest Logodnic al pasarilor, care a ramas in constiinta populara sub numele de Navalnicul sau Dragobete?


Se spune ca era un fecior chipes, puternic si tare iubaret. Se mai spune despre el ca era fiul Dochiei, cea cu multe cojoace. I se mai spunea in vechime si Navalnicul. Alte legende vorbesc despre Logodnicul pasarilor ca fiind un zeu dac ce oficia in ceruri, la inceputul primaverii, nuntile animalelor. Peste timp, aceasta traditie s-a extins si la oameni, fetele si baietii intalnindu-se in aceasta zi pentru ca iubirea lor sa tina peste an, intocmai ca cea a pasarilor, care se logodesc in aceasta zi. Nu intamplator stramosii nostri au ales aceasta denumire pentru mesagerul dragostei. Se stie inca din vechime ca pasarile sunt mesagere ale cerului, asa cum o arata si corespondentul grecesc al cuvantului “pasare” care inseamna tocmai mesager ceresc. Drept urmare, alaturarea nu este nicidecum una intamplatoare, Logodnicul pasarilor fiind legatura dintre cele doua planuri: cer si pamant!


Inca o dovada vie a impletirii ritualurilor pagane ale stramosilor nostri traci cu cele crestine este si traditia populara conform careia, in aceasta zi, cand crestinii ortodocsi sarbatoresc Aflarea Capului Sf. Ioan Botezatorul, oamenii opreau toate activitatile, curatandu-si in schimb casele pentru a-l intampina pe zeul iubirii, acest Logodnic al pasarilor, care venea insotit de zanele Dragostele care le sopteau cuvinte de amor indragostitilor.


Un obicei la fel de stravechi de pe meleagurile noastre spune ca in ziua de Dragobete fetele se spala pe fata cu zapada topita sau roua de pe frunze, despre care se spune ca este nascuta din surasul zanelor. Se spalau cu aceasta apa ca sa fie mai dragastoase si mai frumoase. Imbracate in cele mai bune straie, porneau in zorii zilei prin padure, la cules de viorele, ghiocei si tamaioasa pe care mai apoi le asezau la icoane. In unele locuri, aceste flori erau folosite la descantece de dragoste.


Pe la ora pranzului, fetele coborau in fuga spre sate, aceasta fuga fiind denumita in credintele populare, “zburatorit”. Flacaii porneau in urma lor si fiecare baiat urmarea fata care ii placea. Daca aceasta era iute de picior si pe placul fetei, o prindea din urma si o saruta in vazul tuturor. Sarutul lor reprezenta logodna celor doi, cel putin pentru un an de zile. Acest “ritual” era urmarit cu interes de catre membri satului pentru ca de acum sa stie la ce nunti vor merge la inceputul toamnei. De aici vine si zicala “Dragobetele saruta fetele” o zicala mult indragita de fetele dragastoase si nerabdatoare de a primi cat mai multe sarutari, menite sa le aduca acestora dragoste pe deplin in viitor.


Spre seara, flacai si fete se adunau laolalta, la o petrecere unde fiecare, insotit sau nu, dansa cat il tineau picioarele, deoarece ziua de Dragobete este una a bucuriei si a jocului, iar ca sa-ti mearga bine tot anul si sa nu fii singur, trebuia sa canti si sa joci. Cei care nu vedeau nici macar o persoana de sex opus in aceasta zi ramaneau singuri pana la urmatorul Dragobete.


Fetele si flacaii din anumite zone, adunati in cete, isi cresteaza bratele in forma de cruce in aceasta zi pentru a se face pe viata “frati/surori de cruce”.


Tot de ziua Logodnicului Pasarilor, femeile obisnuiau sa atinga un barbat ca sa fie dragostoase tot anul. Ele nu uitau sa dea de mancare tututror orataniilor din ograda, dar si pasarilor cerului, nicio vietate nefiind sacrificata in aceasta zi.


De retinut este faptul ca ziua de Dragobete este privita in colectivul popular drept una de mare sarbatoare. Asadar in aceasta zi nu se coase, nu se spala, nu se munceste la camp, in schimb se face curatenie in casa pentru ca toate zilele ce vor urma sa fie pline de prospetime. Se mai spune ca daca ai norocul sa auzi pupaza cantand in ziua de Dragobete, vei fi harnic tot anul. Daca ploua, primavara va veni devreme si va fi frumoasa.


Dupa cum putem vedea, traditia de Dragobete sau Logodnicul pasarilor este una straveche si cu adanci radacini in mentalul colectiv popular. Chiar daca in zilele noastre Sf. Valentin castiga teren, chiar daca sarbatoarea dragostei a devenit ca multe altele una comerciala exista insa multe zone ale tarii in care tinerii, respecta datina strabuna iar iubirea lor fiind celebrata asa cum se cuvine. Legatura fireasca dintre cer si pamant este mijlocita de Logodnicul pasarilor, alesul inimii trebuie sa se arate vrednic de iubirea fetei, iar unirea celor doi se pecetluieste in fata lumii, printr-un sarut.


Dragobetele este sarbatoarea iubirii la romani. O traditie de mii de ani care si astazi, imprastie cu ajutorul Logodnicului pasarilor mireasma iubirii in aer. Atentie in jurul vostru! Logodnicul pasarilor, Cupidon autohton abia asteapta sa oficieze si logodna voastra!

Acasa la Parintele Cleopa

In Bucuresti ploua de doua zile. Incontinuu. Imi aminteste de serile de toamna, de linistea aceea noctura ploaia asta. Dar cel mai tare imi aminteste de un loc, un loc calcat cu pasi grabiti intr-o seara. Sihastria ii este numele, Manastirea cuviosului parinte Cleopa.

Parca ma vad si acum stand in prag de noapte pe o bancuta de lemn veche... mai veche decat multi dintre cei care viziteaza acest loc. Priveam cum se stinge soarele, intr-o liniste desavarsita, sparta numai de tacamurile celor care serveau masa atunci. N-am fost cu ei. Nu stiu de ce, dar am preferat decat sa primesc un bol cu mancare, sa primesc linistea aia. Daca m-ar fi pus cineva atunci sa descriu linistea, as fi avut un singur nume pentru ea: Sihastria.


Mi-aduc aminte ca era vara. O vara numai buna de parasit Bucurestiul in goana rotilor. Si mai imi amintesc doar fosnetul raselor calugarilor ce treceau pe langa mine. Am mancat cate ceva afara, pe bancuta aia uitata de vreme. Turlele bisericii se inaltau atat de sus de parca sfidau vremelnicia umana. Ma simteam mica. Mica dar cu toate astea, atat de aproape de cer.

As fi vrut sa plec inainte sa iasa toata lumea aia de acolo, sa bat singura poteca spre mormantul parintelui Cleopa. As fi vrut sa stam de vorba, ca odinioara, sa ma mangaie usor pe crestet si sa-mi reaminteasca despre rabdare. Mereu mi-am dorit rabdarea asta. Niciodata n-am inteles-o pe deplin. Acum, daca ma uit in urma, aceeasi senzatie o am: vreau sa o iau la goana printre brazii aia si sa nu ma opresc decat in genunchi, in fata lui.


Cu toate ca eu diger destul de greu manastirile de calugari, locul acela era nefiresc. Nu ma deranja nici tacerea, nici clincanitul acela al lingurilor in vasele metalice, nici tantarii rataciti anuntati doar de zumzetul asurzitor. Nu ma deranja nimic. As fi vrut sa incremenesc acolo, pe banca aceea, odata cu timpul. As fi vrut ca acele clopote uitate de vreme sa nu anunte zorii. As fi vrut coltul asta de Romanie numai pentru mine. Si de fiecare data mai trecea, ca aducere aminte, cate o umbra usoara, plutind peste alei.


Imi aduc aminte ca ma intrebam cum vad in bezna aia groasa cararea. Au trecut niste ani, iar azi imi explic nu numai logic. Atunci cand mergi in sfintenie si credinta esti sigur pe pasii tai. Nu eziti. Nu ti-este frica. Pentru ca stii ca atat timp cat crezi....


Mi-e dor de locul acela. Defapt, fara urma de egoism, mi-e dor de mine acolo. Am luat o fotografie cu parintele... ani la rand o priveam zilnic. Pe chipul brazdat de framantari si rugaciuni nocturne se citea totusi impacarea. In fiecare zi imi spunea acelasi cuvant: Rabdare...


M-am grabit sa sparg linistea. Pe bancuta mea rupta din Rai, am mancat carne. In manastire este interzis consumul de carne. Stiam. Dar eram atat de prinsa de tacere incat peste gandurile mele se asternuse o liniste deplina. Asa ca am spart linistea. Am inceput sa ma gandesc la cat de pacatoasa sunt, la ce sacrilegiu infaptuisem in locul acela... Mi-am cerut iertare dar... linistea nu mai era.


Am dormit pe pat de scanduri, intr-un loc in care la miezul noptii eu paseam alaturi de parintele, pe aleile pietruite. Imi spunea: "N-ai nevoie de lanterna daca stii sa vezi lumina"..........


Sursa Foto: Iatalumea.blogspot.com

Mica Unire sarbatorita la Alba Iulia


Manifestările dedicate Micii Uniri, au debutat la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia, joi şi vineri, printr-un program educaţional la care au participat copiii de la grădiniţa din Bucerdea Vinoasă şi Grădiniţa nr. 12 din Alba Iulia.

Astfel, joi, 21 ianuarie, preşcolarii din Bucerdea Vinoasă îmbrăcaţi în costume tradiţionale româneşti, însoţiţi de educatoarea lor Ileana Fenişer, au vizitat expoziţia permanentă a muzeului ascultând legendele marilor domnitori români şi în final au interpretat poezii şi au jucat hora unirii.

A doua zi, de data aceasta în expoziţia etnografică găzduită de Sala Unirii, preşcolarii de la Grădiniţa nr. 12 din Alba Iulia, alături de doamnele educatoare Georgeta Bordeu, Elvira Ilea, Bălăneanu Monica şi Bota Adela au prezentat un program de cântece şi poezii dedicate Micii Unirii. Manifestarea va continua, marţi, 26 ianuarie, de data aceasta la rememorarea evenimentului din 24 ianuarie 1859, fiind aşteptaţi preşcolarii Grădiniţei cu program prelungit 8 din Alba Iulia.

Sursa Foto: iatalumea.blogspot.com

Remember: Alba Iulia - Decembrie 1989


Împlinirea a 20 de ani de la evenimentele din decembrie 1989 desfăşurate în Alba Iulia prilejuieşte Muzeului Naţional al Unirii Alba Iulia realizarea unei expoziţii dedicate acestui eveniment. Expoziţia intitulată sugestiv Remember: Alba Iulia – Decembrie 1989, încearcă să reconstituie atât atmosfera zilelor de 21-25 decembrie 1989, dar şi a perioadei premergătoare. În acest sens vor fi expuse peste o sută de fotografii care surprind tensiunea acelor momente, instantaneele fiind realizate de domnii Emil Pojar, Nicu Murgăşanu şi Traian Mârza, dar şi echipamente de tehnică operativă de ascultare sau filaj folosită de Securitate.



Evenimentul este organizat de Consiliul Judeţean Alba, Primăria Municipiului Alba Iulia, Instituţia Prefectului Alba, Direcţia Judeţeană pentru Cultură Alba, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia.



Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia găzduieşte expoziţia în perioada 21 decembrie 2009 – 21 ianuarie 2010, iar vernisarea ei va avea loc luni, 21 decembrie 2009, ora 12.30. Tot la aceiaşi oră la muzeul albaiulian va fi lansată şi prezentată de către conf. univ dr Aurel Pantea cartea Revoltă în labirint. Decembrie '89, autor Mihai Babiţchi, consacrată evenimentelor desfăşurate în Alba Iulia la sfârşitul anului 1989.

O mica copie a Romei. Centrul urban Apvlvm (Alba Iulia)



Joi, 10 decembrie, incepand cu ora 10, Muzeul National al Unirii va gazdui lansarea cartii "O mica copie a Romei. Centrul urban Apvlvm (Alba Iulia). Autorul acesui volum este dr. Vasile Moga, seful sectiei Arheologie - Cercetare din cadrul muzeului mai sus mentionat.

Volumul trece cu usurinta drept o popularizare eficienta a celui mai important centru roman din Dacia, Apulum, fiind de asemenea realizat in editie bilingva, romana-engleza. Lucrarea contine atat harti si schite ale vechiului oras roman, cat si o trecere in revista a vestigiilor romane descoperite din ultimile decenii ale secolului treecut si pana la o data recenta, apropiata de tiparirea acestei carti.


Asadar, 10 decembrie, Muzeul National al Unirii, Alba Iulia datele de referinta pentru o incursiune in lumea stralucitoarei civilizatii romane!
Sursa foto: plaiuluminatu.ro

Noi, romanii!



Ne-ai invatat ce inseamna sa iubesti! Ne-ai invatat ca dragostea de tara nu are granite si infrunta orice! Ne-ai aratat ca mai exista inca oameni care simt romaneste! Si, mai presus de toate ni i-ai aratat pe oamenii acestia adunati laolalta, semn ca Romania e inca vie! La multi ani Romania, la multi ani, Alba Iulia!


Sarbatoarea nationala de anul acesta a strans in Alba Iulia mii de oameni. Ca in fiecare an au venit din mai toate colturile tarii, fie ca erau pustani, fie ca isi sprijineau anii intr-un toiag uitat de vreme.





Am invatat anul acesta de 1 Decembrie ca, indiferent de unde esti, daca pretuiesti tara si neamul din care faci parte, te indrepti grabit spre Alba, in inima tarii, in inima Unirii!




Am sarbatorit Unirea aceasta asa cum se cuvenea, oficialitati bucurestene, locale, muzee, scoli, jurnalisti si public. Am depus coroane, am tinut cuvantari, ne-am inchinat in Catedrala Unirii, am aprins lumina vie a neamului, am urmarit parade militare, am primit soliile cetatilor participante la Marea Unire, am tras salve de tun, am jucat hora Unirii in chiar Sala cea Mare a Unirii, ne-am cinstit, am ascultat muzica buna, ne-am ascultat pasii pe holurile Muzeului Unirii, intesat de vizitatori, ne-am plimbat printre vestigiile batranei cetati si, dincolo de toate, ne-am bucurat ca era ziua noastra!



Nu s-a facut propaganda electorala de 1 decembrie. Nu la Alba Iulia! Premierul Boc a venit, inconjurat de multime, pana in fata marelui Mihai Viteazul. I-a adus omagiul cuvenit, a asteptat cuminte si rabdator ca fiecare institutie a statului sa depuna coroanele la monumentul intemeietorului primei Uniri, a schimbat cateva vorbe cu cei prezenti, a intrat mai apoi in Sala Unirii unde a asistat la cateva momente muzicale atent alese de catre organizatori, la primirea soliilor cetatilor participante la Unire. Nu a epatat cu nimic. A stat smerit in fata Catedralei Unirii si a participat la slujba religioasa. E drept, a refuzat tuica cu care l-au intampinat cei din Alba Iulia dar ce sa-i faci, daca religia nu permite, mananci doar paine cu sare.









Alaturi de noi, romanii s-au bucurat si au sarbatorit ziua noastra nationala si alte nationalitati. Au venit tocmai din indepartata Germanie, sau din ploioasa Londra. Am vazut pe strazi chiar si chinezi, drept urmare inclin sa cred ca avem prieteni in toata lumea.





Cat priveste Alba Iulia, oamenii de aici si initiativele lor, Romania a mai castigat si anul acesta pariul cu timpul! Aici, in orasul in forma de inima se scormoneste pamantul, se diseca istoria, se aseaza frumos in vitrine si se lasa la admirat. Tot aici, se refac porti de cetate, aici se dezvelesc busturile unor romani adevarati, cum a fost de exemplu Grigore Vieru, care astazi strajuieste pasii trecatorilor de pe Aleea Scriitorilor. Aici, in inima tarii, se afla cei care iubesc Romania si care o ajuta sa mearga mai departe. Fie ca reprezinta institutii precum Primaria, Consiliul Judetean Alba, Muzeul National al Unirii, Serviciul Turism sau sunt simpli localnici, aici, in locul acesta se simte romaneste pana in cele mai adanci unghere ale sufletului.




Asa este! Tara nu ne-a dat-o nimeni! Noi am cladit tara asta, prin sange, jertfa, cu sabia in mana, lasand copii orfani in vreme ce noi cadeam in lupte! Noi am aparat-o pana la ultimul om. Noi i-am dat viata si noi am spalat pamantul asta de sange, presarand pe el flori, ridicand alte cetati, alte case din care viata rasarea mai mandra! Noi, romanii am sarbatorit Unirea, aici la Alba Iulia mai frumos decat in oricare alt oras al tarii! Noi, aceia care chiar si pentru o zi am uitat de griji, de criza, de neajunsuri si ne-am urcat in trenuri sau am alergat in pasi de roti pe sosele pana in inima tarii, noi am demonstrat impreuna ca romanii stiu inca sa pastreze ce e sfant in tara asta!



La multi ani, Romania! Ai renascut si anul acesta, din inimile celor care au simtit romaneste impreuna! La multi ani, Romania! Ai urcat si anul acesta inca o treapta in sufletele noastre, cu fiecare zambet de copil care te-a privit peste tot in tara si aici, in cetatea Marii Uniri! La multi ani, Romania! Ai reusit sa mergi mai departe, sa aduni laolalta nu numai la necazuri ci si, in zi de sarbatoare, mii de romani! La Multi ani, Romania! Ai reusit sa ne inveti si anul acesta ce inseamna sa iubesti romaneste si, mai ales, ce inseamna sa fii roman! La multi ani, Romania! La multi ani, Alba Iulia!